15 mai 1975. Se pune în aplicare decretul primului tovarăş al ţării privind integrarea cercetării ştiinţifice cu învăţămîntul universitar. Frămîntare la Institutul de Arheologie din Bucureşti, unde lucrez cu pasiune ca cercetător din 1968. Institutul este, din 1971, subordonat Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (mai jos ASSP), instituţie creată prin desprinderea de Academia Română, numită acum "a R.S. România". Neliniştile se datorează faptului pînă de curînd zvonit şi apoi confirmat că institutele implicate - pe moment cele cu specific umanist subordonate prin definiţie ASSP - trebuie, prin propria conducere, să-şi reducă personalul cu un procent deja stabilit, necunoscut mie, probabil cca 30 la sută. Aceasta pentru marele pas înainte propus de decret. Or, cum la începutul anului tocmai fusese desfiinţat Institutul de Matematică al Academiei, atmosfera din Institutul nostru devenise de cîteva luni, ca şi în alte institute paralele, aproape insuportabilă. Ne pusesem problema care vor fi criteriile de "selecţie". Afăm pe loc, de la primele rezultate: "dosarul", pe care îl credeam uitat. Adică vor pleca în primul rînd foştii deţinuţi politici, cei cu astfel de ascendenţe în familie, apoi cei cu studii efectuate în afara ţării pînă la venirea puterii comuniste ş.a. Rămîn avantajaţi cei cu studii în URSS. În schimb, va trebui să dispară o colegă din generaţia mea al cărei tată îi lăsase moştenire vina de a fi căzut pe frontul de est. Efecte. Notez astfel o pagină răzleaţă nedatată, însă de plasat la nu multă vreme după şocul din 1975. Persoana de la ultimul caz notat la 15 mai 1975 a revenit, cu eforturile unor membri ai institutului, pentru specializarea de care acesta avea nevoie. Alţii nu au putut reveni, rămînînd împrăştiaţi pe la diverse alte instituţii, mai ales muzeale; începînd cu acelaşi an, cîţiva au reuşit să emigreze. În foarte scurtă vreme, spre