Ne batem pentru comisioane si prime de zeci de milioane. "Decartam" fara sa clipim 500-600.000 de lei la vreun restaurant cu fite si scoatem sutele de dolari pentru un Revelion fara pretentii, undeva, la munte. Ne lamentam ca nu ne ajunge salariul pentru niste sarbatori asa cum ne-am dori si ne bucuram cand avem doar un milion de plata la intretinere. Citim despre bogatasi care s-au sinucis pentru ca au pierdut actiuni la cine stie ce bursa si au ramas "doar" cu cateva milioane de dolari si ridicam nepasatori din umeri. Un fapt divers, un caz banal. Acum doua saptamani publicam un reportaj despre o batrana din Remetea Mare, care traieste cu o pensie de 200.000 de lei pe luna. Fara sa ceara de la nimeni nimic, fara sa se revolte, fara sa faca "apeluri umanitare". O viata petrecuta intr-o casa cu peretii crapati, fara curent electric, noaptea doar in "compania" sobolanilor. Fara ca nimeni sa o intrebe de sanatate, fara ca nimanui sa-i pese. Elena Manastireanu are 91 de ani si a muncit o viata la C.A.P. Fara sarbatori, fara concedii. Zeci de ani in arsita campului, in gerul iernii, pentru ca la batranete sa nu moara de foame, sa nu ajunga pe drumuri. "Cineva, acolo, sus", a hotarat ca ii ajung 200.000 de lei pe luna. La 91 de ani, Elena Manastireanu continua sa lucreze cu ziua, la prasit. Pentru ea, C.A.P.-ul nu s-a desfiintat. A strans ban cu ban, in fiecare luna, cate 5.000 de lei, si a ajuns la "fabuloasa suma" de 350.000 de lei, cu care voia sa-si ia lemne iarna asta. A avut insa surpriza sa vada ca nu mai are ce face cu bancnotele portocalii, cu Lucian Blaga, stranse cu atata truda. Batrana vrea acum doar ca cineva sa-i schimbe banii, "ca sunt multi si m-ar ajuta foarte mult". Nu asteapta de pomana nimic de la nimeni. E in resemnarea ei ceva din zambetul stramb, de pe patul de spital, al unui accidentat caruia i-au fost amputate picioarele, e ceva din rasul unui co