Din Franta, prin Internet. Cu inima franta... dar cu speranta. Draga redactie,. Va scriu pentru ca in acest moment simt nevoia sa scriu cuiva si pentru ca stiu ca sunteti o revista pentru sufletul romanilor, oriunde s-ar afla. O stiam cand eram in tara, o simt acum cand sunt pe meleaguri straine. Acu...

Din Franta, prin Internet

Cu inima franta... dar cu speranta

Draga redactie,

Va scriu pentru ca in acest moment simt nevoia sa scriu cuiva si pentru ca stiu ca sunteti o revista pentru sufletul romanilor, oriunde s-ar afla. O stiam cand eram in tara, o simt acum cand sunt pe meleaguri straine. Acum, mai mult ca oricand, ii inteleg pe cei care va scriu, spunandu-va ca sunteti un prieten de nadejde, dincolo de frontiere.

Sunt o studenta care face ultimul an de studii in Franta si care se loveste zilnic de imaginea Romaniei in strainatate, imagine care doare, doare, doare... Cand eram in tara, stiam, ca si acum, ca romanii nu sunt un popor de hoti, ca avem atatea comori de daruit, ca odata venit pe meleagurile noastre, oricine se indragosteste si trebuie sa revina numaidecat. Dar acum, mai mult decat oricand, simt aceasta nevoie continua de a-mi apara tara, si devin de o agresivitate pe care nu mi-o cunosteam, chiar si cu persoanele apropiate. Nu suport sa aud vorbindu-se de rau despre ea, denaturandu-se adevarul. Vorbele imi fac rau in urechi si in inima. Si, cum probabil stiti, in Franta zilelor noastre, pentru cei care nu au fost niciodata in Romania, imaginea Romaniei este asimilata cu prostituatele si cersetorii de la Paris, cu orfelinatele si coruptia din tara sau cu (din auzite) preturile de nimic pentru strainii care vor sa cumpere. In scoli, profesorii iau Romania drept pilda pentru intreprinderile care nu merg, pentru lipsa de eficienta, si atunci simt o fierbinteala care imi urca in tample si simt nevoia sa vorbesc,