„Ne-au chemat in Italia, zicindu-ne ca ne platesc ei excursia, ca ne-au gasit loc de munca si au aranjat unde sa stam. Mai mult decit atit, ne-au zis ca ne platesc drumul, iar banii o sa ii dam inapoi din ce vom cistiga acolo. Ce putea sa fie mai bine decit atit? Pe 10 septembrie am luat-o pe Ancuta si am plecat.“ Asa incepe povestea lui Mihai Rosoiu si a prietenei sale, Ancuta Cergan. O istorie deloc vesela, cu scene de drama americana si cu morala unei Miorite cu transhumanta preschimbata in emigrare.
Mihai si Ancuta locuiesc in comuna Nedeia, Dolj. El are 25 de ani, ea e cu doi ani mai tinara. Tot din Nedeia sint de neam Daniel Cioriia si Marian Oroviceanu, cei care au fost, pina nu de mult, cei mai buni prieteni ai lui Mihai. Mihaita, Cioara si Mari - asa cum isi ziceau cei trei - au copilarit impreuna. In liceu, Mihaita a stat chiar in casa lui Cioriia, din Craiova. In 2000 insa, Cioara si Mari au plecat in Italia, la munca. Dupa citva timp, au inceput sa sune acasa, spunind ca o duc bine, ca lucreaza in constructii si cistiga destul incit sa-si aduca si prietenii acolo.
„Am mincat din gunoi timp de patru zile“
Dupa eliminarea vizelor, Mihai si Anca au luat in serios oferta amicilor si, la inceputul acestei toamne, au reusit sa-si urce sacii in caruta. Pe Mihaita il trec fiori cind isi aduce aminte de mult visata excursie:
„Am ajuns in Italia cu o cunostinta de-a lor, care ne-a dus cu masina pina la Venetia. De acolo ne-a luat Cioara, care a venit cu un anume Mihai Circiumaru, alt roman plecat la munca in Italia. Noi trebuia sa ajungem la Milano, dar se inserase si am hotarit ca e mai bine sa raminem peste noapte la un motel. A doua zi dimineata, am continuat drumul spre Milano. Intr-un sat, ne-am oprit sa bem o cafea. Cioara a plecat sa dea un telefon, si am ramas la cafea eu, Ancuta si Circiumaru. Nu aveam tigari, a
