Caci prevazutele scaderi "in general" ale contributiilor angajatilor la sistemele de asigurari de sanatate si de pensii vor fi de fapt finantate, pe de o parte, din cresterea contributiilor angajatorilor pentru sanatate, iar, pe de alta parte, prin sporirea contributiilor pentru pensii atat ale angajatilor, cat si ale angajatorilor, in cazul salariilor mai mari.
Desi dreptul la punctajul maxim de pensie ramane plafonat la 3 puncte de pensie, contributia pentru dobandirea acestui punctaj nu mai este plafonata si ea, cum ar fi normal, la nivelul celei corespunzand unui salariu echivalent cu 3 salarii medii pe economie, ci sporeste pana la 5 salarii medii pe economie. Cu alte cuvinte, in cazul acestor salariati, cu toate ca sunt pusi sa plateasca mai mult, li se recunoaste, chiar prin lege, mai putin! Halal economie de piata! O fi de la NATO citire aceasta poveste?! Sau de la sindicalistul-ministru Marian Sarbu citire?! Si mai spuneau unii si altii ca, prin intrarea in NATO, s-a semnat decesul oficial al comunismului in Romania!
Oricum, insa, chiar daca reducerile anuntate in fiscalitatea locului de munca nu ar fi fost o cacealma, efectele lor ar fi fost derizorii, caci ar fi fost prea insignifiante spre a conta realmente pentru contribuabili, iar pentru marea problema a fiscalitatii din Romania - evaziunea la vedere din partea marilor rau-platnici tolerati in mod inadmisibil in sistem - n-ar fi insemnat absolut nimic.
Nu reducerea fiscalitatii este problema problemelor in aceasta faza. Reducerea-cacealma este evident o aiureala, iar una reala nu este de fapt posibila bugetar si economic. Deci, solutia se afla in alta parte: in scoaterea din joc a rau-platnicilor. Si reforma sistemului de sanatate, care a presupus si un alt mecanism de finantare, a fost plina de invataminte pentru o asemenea solutie.
Este inca prematur poate sa se apr
