In ziua a doua a Festivalului National de Teatru, duminica 1 decembrie, a fost jucat un „spectacol invitat“: Petit boulot pour vieux clown (Angajare de clown), montare a companiei franceze Théatre Régional des Pays de la Loire, in regia lui Patrick Pelloquet, asistat de Serge le Lay. Spectacolul, jucat anul trecut in cadrul festivalului de la Avignon, apoi in turnee prin numeroase alte localitatati franceze, a fost insotit in Romania de textul de prezentare al autorului pe care il publicam in acest chenar.
Piesa Angajare de clown ocupa un loc special in viata mea de dramaturg. Este, poate, piesa care mi-a fost jucata cel mai mult pe diverse meridiane ale lumii (in ultimii zece ani ea a fost montata in Franta, Germania, Italia, Polonia, Statele Unite, Finlanda, Austria, Rusia, Turcia, Brazilia, Moldova, Romania).
Dar Angajare de clown reprezinta pentru mine si un moment de ruptura emotionala si tematica, pentru ca este ultima piesa pe care am scris-o in Romania, inaintea plecarii in Franta. In 1987 eram obosit de tot demersul alegoric al „rezistentei culturale prin literatura“. Brusc am simtit nevoia de a scrie o piesa realista, despre trei clowni batrini care cauta de lucru, trei artisti aruncati la marginea societati si fortati, pe deasupra sa se devore intre ei.
Ultima montare a acestei piese in Franta, (spectacol prezentat acum in Festivalul de la Bucuresti) are o alta dimensiune emotionala pentru mine, cel putin din trei motive: in primul rind pentru ca regizorul Patrick Pelloquet a gasit textul pur si simplu intr-o librarie si s-a indragostit de el, in al doilea rind pentru ca actorii din distributie sint extrem de cunoscuti in Franta, si in al treilea rind pentru ca printre acesti actori se numara Jean-Claude Drouot.
Despre ce reprezinta Jean-Claude Drouot in viata mea merita sa spun citeva cuvinte. Cind eram copil (
