Primul roman pe care îl publică Dinu Pillat în 1941, Jurnalul unui adolescent, a fost considerat de critica de specialitate din anii '80 o versiune intermediară a romanului Tinereţe ciudată, ce avea să apară peste doi ani, în 1943. într-adevăr, acesta din urmă reia într-o oarecare măsură mai vechea încercare literară - după cum însuşi autorul mărturisea - , dar numai ca punct de plecare, deoarece va suferi numeroase modificări de substanţă şi structură, ce vor face din Tinereţe ciudată un roman de sine stătător, cu suficiente diferenţe specifice. Apărut în foileton în paginile puţinelor numere ale controversatei reviste Albatros, tipărită în tiraj redus şi difuzată de înşişi membrii grupului, primul roman al lui Dinu Pillat nu a beneficiat de o reală răspândire în mediul literar al capitalei, pentru a avea parte de ecouri în presa vremii. El a fost citit atunci mai ales de colegii de facultate şi, abia după moartea scriitorului, graţie reeditării romanelor în 1984, de către Monica Pillat, a ajuns să fie cunoscut de public şi să stârnească astfel reacţii critice.

Nici cel de-al doilea roman, Tinereţe ciudată, nu va avea o soartă mai bună în epocă. Apărut şi el într-un moment nefavorabil, în plin război, la sfârşitul anului 1943, într-un tiraj redus şi la o editură fără prea mare prestigiu, nu va stârni în primele luni interesul prea multor critici, pentru ca apoi, în timpul bombardamentelor din primăvara lui 1944, să se "epuizeze, aşa dintr-o dată, pentru totdeauna..."1, când a fost distrus localul editurii "Moderne", unde erau depozitate toate exemplarele existente.

Când aflăm că şi cel de-al treilea roman, Moartea cotidiană (1946), de o modernitate remarcabilă, singular la acea oră în literatura română, nu a stârnit nici o reacţie în presa vremii, suntem tentaţi să îl catalogăm pe Dinu Pillat drept un romancier urmărit constant de ne