Copiii institutionalizati sunt tentati sa abandoneze scoala in schimbul unei slujbe

Existenta unor bani de buzunar le confera tinerilor autonomie si un sentiment de libertate, insuficient asigurat in institutii * Principalele nemultumiri ale acestora vizeaza lipsurile materiale * Cei mai multi dintre copii afirma ca tentatia de a renunta la scoala pentru a munci este foarte mare * Ei nu abandoneaza totusi cursurile, pentru ca se tem ca altfel ar putea fi dati afara din centrele de plasament Multi copii din centrele de ocrotire ar fi tentati sa renunte la scoala pentru a munci, existenta unor bani de buzunar conferindu-le tinerilor autonomie si un sentiment de libertate, insuficient asigurat in institutii. Principalele nemultumiri ale copiilor si tinerilor din centrele de plasament vizeaza lipsurile materiale, respectiv faptul ca nu au un mobilier propriu sau imbracaminte, lipsa unui spatiu personal necesar satisfacerii nevoii de intimitate sau a banilor de buzunar, care le ofera o anumita autonomie si un sentiment de libertate. Din aceasta cauza, cei mai multi dintre copii afirma ca tentatia de a renunta la scoala pentru a munci este foarte mare, dar nu abandoneaza totusi cursurile, pentru ca se tem ca altfel ar putea fi dati afara din centrele de plasament. De altfel, pentru ca un tanar sa poata locui intr-o casa de copii este obligatoriu ca acesta sa urmeze o institutie de invatamant de stat. Cu toate ca numarul copiilor care locuiesc in aceeasi camera s-a redus, in ultimii ani, de la 10, 15 sau chiar 25 de locuri intr-un dormitor la patru, cel mult cinci, totusi copiii acuza lipsa unui spatiu personal in care sa se retraga la un moment dat, cand simt nevoia sa fie singuri. Prin inchiderea centrelor de plasament si gasirea de noi solutii pentru orfani se incearca sa se raspunda tocmai acestor nevoi. In casele de copii din Constanta exista, in momentul de