Ritmul de apariţie a noi creaţii literare italiene (în ciuda lamentaţiilor privind dispariţia cititorului de beletristică, ba chiar a erei Guttenberg) îi pune tot mai mult în imposibilitatea de a face o ierarhizare exhaustivă pe cel ce doreşte să cuprindă toate noutăţile într-un răstimp dat. Concursurile facilitează numai parţial demersul pentru că selectează doar din corpusul volumelor participante şi pentru că fiecare comisie are, prin tradiţie, un alt set de cerinţe, ce se adaugă inerentelor subiectivisme. Şi totuşi, premiile nu trec neobservate.

O privire de ansamblu asupra prozei apărute în Italia în ultima vreme arată că persistă gustul pentru fabularea romanescă de tip tradiţional, tentativele de revoluţionare prin strateegii narative rămînînd o caracteristică a deceniilor trecute, cu deosebire a beletristicii provocatoare. O a doua concluzie priveşte vitalitatea speciilor şi subspeciilor consacrate; s-au publicat multe nuvele şi romane istorice, de aventuri, ştiinţifico-fantastice sau doar fantastice, poliţiste, de investigaţie psihologică, sentimentale, de dragoste (romanzi-rosa) şi erotice (a luci rosse); la acestea din urmă au excelat, prin număr şi asiduitate, reprezentantele sexului frumos, poate doar dintr-un surplus de narcisism.

Specia şi personalitatea scriitorului, etapa creatoare a fiecăruia au dus, după caz, la privilegierea memorialisticii, a factologiei, prezentată mai ales zig-zagat şi prin flash back sau, dimpotrivă, a unei sofisticate investigaţii psihologice.

Autorul implicit, adesea autopersiflant, făcînd pe alocuri romanul romanului, a cărui "lungă umbră" (La lunga ombra dell' autore şi-a intitulat Carla Benedetti acum trei ani volumul tipărit la Feltrinelli, consacrat teoriei aferente) a ocupat adesea prim planul, obnubilînd restul. Alteori intervenţia lui a fost minimalizată prin plurivocali