Lucrurile nu stau deloc pe roze. Posibil să fi citit mult, cum spuneţi, dar nu s-a prea prins mare lucru. Ecouri din Eminescu, Topârceanu, Minulescu, în câteva pasteluri cu dragoste, pe care speraţi emoţionat să vi le publicăm. V-am face un prost serviciu dacă am transcrie aici câteva versuri din care bunul cititor şi-ar da pe dată seama de situaţie. Să cutezăm, totuşi: "Omul - o flacără vie/ Închisă-n a vieţii piept./ Nu există vreun drum drept..." Sublinierea ne aparţine. (Daniel Nicolae Răducu, student, Ploieşti)  Aveţi un prim răspuns în numărul 45 al revistei. Reveniţi, derutată de prietenii care v-au spus şi ei, după puteri, lucruri contradictorii, dar nu lipsite de bun simţ, despre versuri, unii că ar fi reuşite, dar macabre, alţii că ar avea viitor, în fine, ceilalţi, durii, v-au sfătuit să renunţaţi pentru că n-aţi avea chipurile talent. Este bine să nu rămâneţi la părerea celor care vă măgulesc. Vă veţi maturiza curând scriind, citind, meditând. Aveţi răbdare! (Sânziana C., Bucureşti)  De data aceasta transcriu doar unul din textele ce se tot adună de ceva vreme împrejurul obsedantului mister pe care încercaţi să-l limpeziţi. Ce este Poetul? "Poetul este o fiinţă care nu are îngeri păzitori", "Poetul este alcătuit dintr-o materie strategică", "Poetul e doar un animal neputincios" - sunt acestea doar trei din multele ipostaze în care v-aţi imaginat, pentru studiu individual şi revelaţie. Iată ce se poate adăuga acum colecţiei răbdătoare din ciudăţeniile frumoase pe care le semnaţi: "Stau în faţa foii albe sperând să găsesc/ o cale de a ocoli Ziua Judecăţii ar fi să mă ascund în/ spaţiul foii albe un loc uitat de Dumnezeu/ Stau în faţa foii albe/ până când ochiul se obişnuieşte cu întunericul/ distinge conturul unor tăceri ce se preumblă prin odaie/ asemenea unor femei în negru/ ce ascund sub fustă lucrurile din cameră./ Ochiul imaginează o torţă la l