Cartea lui Paul Hirst şi a lui Grahame Thom-pson despre globalizare a stârnit, încă de la prima sa ediţie din 1996 (urmată de o a doua în 1999, total rescrisă şi fundamental adăugită), multiple controverse tocmai prin scopul declarat de a pune la îndoială conceptul în cauză. Un concept la modă, dar pe care cei doi autori - profesori de ştiinţe sociale, respectiv de economie politică - îl consideră mult supraevaluat şi, în aceste condiţii, distructiv prin iluziile pe care le favorizează. Hirst şi Thompson se situează prin urmare într-o opoziţie deschisă atât cu adepţii globalizării, cât şi cu adversarii pesimişti ai acesteia - care nu fac în fond decât să-i exagereze efectele. Ei se opun, de asemeni, economiştilor liberali, care au aflat în acest concept o bază extrem de comodă pentru confirmarea propriilor teorii - şi încearcă, în schimb, să reafirme dreptul la actualitate al social-democraţiei şi al politicilor economice naţionale.

Hirst şi Thompson îşi dezvoltă argumentaţia foarte prudent şi doar pe baza a numeroase date, foarte concrete şi detaliate, din sfera economiei şi a politicii, renunţând din program la ideea unor alte tipuri de discurs (cum ar fi cel sociologic) - pentru a nu-şi "dilua" argumentaţia. Aceasta rămâne focalizată asupra dinamicii economiei mondiale şi a celor statale, într-o lectură extrem de aplicată şi de oportună, generoasă, pe de altă parte, în furnizarea de argumente şi informaţii pentru nenumărate alte chestiuni conexe.

Cartea lui Paul Hirst şi a lui Grahame Thom-pson despre globalizare a stârnit, încă de la prima sa ediţie din 1996 (urmată de o a doua în 1999, total rescrisă şi fundamental adăugită), multiple controverse tocmai prin scopul declarat de a pune la îndoială conceptul în cauză. Un concept la modă, dar pe care cei doi autori - profesori de ştiinţe sociale, respectiv de economie politică - îl consider