Heinrich Zimmer, celebrul indianist, îşi încheie cartea despre Simboluri şi mituri în arta şi civilizaţia Indiei cu o anecdotă hasidică: povestind-o, el vrea să arate care e, în fond, beneficiul ce decurge din vizitarea unei tradiţii străine; care e, de asemenea, sensul cărţii pe care cititorul tocmai a parcurs-o. Iată anecdota: rabinul Eisik din Cracovia e somat de un vis recurent să meargă la Praga pentru a descoperi, sub podul ce duce la castelul regilor Boemiei, o comoară ascunsă, îngropată. Învîrtindu-se nedumerit la locul cu pricina, el atrage atenţia căpitanului gărzii, căruia îi povesteşte visul său. Bravul ofiţer se amuză copios pe seama rabinului căci, îi mărturiseşte el, a avut un vis asemănător, care îl îndemna să caute o improbabilă comoară îngropată în vatra din casa rabinului Eisik din Cracovia. Fără a mai întîrzia, rabinul se întoarce acasă, dezgroapă comoara şi o foloseşte în acte plăcute religiei sale. O asemenea călătorie în înţelepciunea altei tradiţii - comentează Zimmer - te poate face să descoperi "comoara neştiută, ascunsă în propriul tău pămînt... La fel, miturile şi simbolurile hinduse, precum şi alte semne de înţelepciune venite de departe, ne vor vorbi despre comoara care e bunul nostru propriu. Va trebui să îl dezgropăm din ungherele cele mai uitate ale fiinţei noastre. Atunci el va pune capăt muncilor noastre şi ne va îngădui să ridicăm... un templu al Spiritului viu." Acesta e, deci, sensul pe care Zimmer îl dă, implicit, şi cercetării sale: nu o cercetare distantă, un inventar de date ale tradiţiei hinduse, ci o cercetare interesată, animată de simpatie spirituală, care ne poate ajuta să scoatem la lumină depozitul metafizic al gîndirii şi religiei creştine. Heinrich Zimmer nu e un izolat în convingerea că tradiţiile spirituale ţintesc spre acelaşi Adevăr, că a le vizita - avînd conştiinţa convergenţei lor - te poate susţine pe