Memoriile lui Yusuf Vrioni i-au stimulat şi pe alţii. Cazul cel mai interesant este acela al lui Edmond Tupja, socotit astăzi, după dispariţia lui Vrioni, cel mai bun traducător în franceză. El este, de altfel, autorul versiunilor franţuzeşti ale romanelor lui Fatos Kongoli, patru la număr, care au apărut, din 1995 încoace, la Editura Rivages-Payot. Abia trecut de 55 de ani, Edmond Tupja e un bărbat elegant, rasat, ceremonios (un adevărat "homme à femmes", mi-a şoptit cineva care îl cunoaşte bine), vorbind o franceză impecabilă. A scos anul trecut, la Editura L'Harmattan, o carte cu titlul Souvenirs d'un traducteur. J'étais l'interprète du tyran albanais Enver Hoxha. Cartea nu are, nici pe departe, calităţile literare ale memoriilor lui Vrioni (dar acolo, cu siguranţă Eric Faye - prezentat drept co-autor - a jucat un rol important). Şi biografia lui Tupja e complet diferită de aceea a lui Vrioni. Edmond Tupja a fost unul din cei patru studenţi albanezi trimişi, în 1967, să-şi facă studiile complete în Franţa (o ciudăţenie a regimului lui Hoxha este că a continuat să trimită, chiar şi în anii '80, tineri la studii în Franţa; în marea lor majoritate copii de înalţi demnitari de partid, ei formează acum bună parte din elita politică şi economică a Albaniei "în tranziţie"). Tupja a stat cinci ani la Paris, a locuit în Cartierul Latin şi a participat, activ şi convins, la revolta studenţească din mai '68 (nu uită să amintească nici acum, glumind, dar nu fără o anume mîndrie, că e un "ancien soixante-huitard"). Întors în ţară, îl aşteaptă o carieră briliantă. Dar prima lui soţie e fiica unui mare ştab din partid care cade în dizgraţie. Tupja divorţează pentru a-şi salva situaţia, nu înainte de a face un stagiu la ţară, unde e trimis pentru "reeducare". Istoria se repetă cu a doua soţie, urmînd un nou divorţ. Toate aceste păţanii conjugale sînt eludate în carte, auto