Abecedar cu tarani. . Cred in viitorul satelor maramuresene. Am mers si anul asta in Maramures pentru a participa, de data aceasta, la jocul de sarbatoare organizat de Ioan Pop in satul Hoteni. De atunci, tot astept un moment de liniste - de-o vreme sunt tot pe drumuri - ca sa va impartasesc gandul ca...
Abecedar cu tarani
Cred in viitorul satelor maramuresene
Am mers si anul asta in Maramures pentru a participa, de data aceasta, la jocul de sarbatoare organizat de Ioan Pop in satul Hoteni. De atunci, tot astept un moment de liniste - de-o vreme sunt tot pe drumuri - ca sa va impartasesc gandul care ma arde. Acest gand nu este legat direct, asa cum v-ati astepta poate, de jocul de Sfanta Marie Mica al hotenarilor si al "laturenilor" - vecinii lor din Breb si Sat Sugatag. (Presupun ca ati aflat din paginile acestei reviste cat a fost de minunat si de reconfortant.) Gandul meu e altul: cred ca orice roman care merge in Maramures simte, ca si mine, ca isi recapata - macar pentru un timp - increderea in conationalii sai si curajul de a merge inainte.
De ce oare?
Pentru Ca Maramuresenii Muncesc Nebuneste. Chiar daca vremea, pamantul si uneltele nu-i ajuta destul, ei robotesc ca apucatii din zori pana-n noapte. Nu se opresc decat duminicile, pentru a merge la biserica si a petrece in familie, la nunti sau la jocul satului, acolo unde el mai exista. Un prieten francez, care a avut proasta inspiratie sa mearga in august in Maramures pentru anchete etno-muzicale, imi povestea ca se rotea toata ziulica prin jurul oamenilor, incercand fara succes sa-i atraga la vorba. Raspunsurile erau intotdeauna: "Nu pot. N-am timp. Pleaca de-aici ca ma incurci la treaba. Vino duminica". Pana si cei trecuti de 80 de ani sunt la fan. Maramuresenii nu asteapta sa-i indemne cineva la treaba, "sa li se dea" sau "sa fie ajutati"; nici nu stau
