Fie si in preajma zilei de 1 Decembrie, Alba Iulia este un oras rar pomenit in lumea teatrala. Firesc, intr-un fel, pentru ca aici nu exista un teatru de drama, ci numai unul de papusi. Putin lucru? N-as zice, mai ales ca Teatrul „Prichindel“ a implinit de curind cincizeci de ani de la infiintare. Jubileul a fost marcat, cu eleganta simpla si chiar cu gratie, printr-o microstagiune. Trei spectacole alese cu multa grija au constituit miezul artistic al sarbatorii.
Invitatul de onoare a fost Teatrul „Tandarica“ din Bucuresti, prezent cu o productie reprezentativa pentru momentul actual al miscarii papusaresti si, prin urmare, rasplatita cu numeroase premii la festivalurile de profil.
Motanul incaltat, spectacol antrenant si ingenios stilistic, adevarata demonstratie de maiestrie actoriceasca si varietate a mijloacelor specifice animatiei, poarta marca inconfundabila a tandemului regizoral-scenografic Cristian si Cristina Pepino. El a fost flancat de cele doua montari ale teatrului-gazda, semnate de tinara regizoare Oana Leahu. Una chiar in premiera, Alba ca Zapada. Dar o premiera ce se vrea a fi un omagiu adus inaintasilor si, totodata, un arc intins peste timp. Un parcurs armonic a citorva dintre etapele esentiale din evolutia genului se sprijina pe un pilon central. Scenele principale, cele din padure, se bazeaza pe tehnica de lucru cu papusi la masa. Le incadreaza, intr-un bun echilibru al schimbarilor, momente cu actori la vedere, atunci cind actiunea se muta la palat, sau teatru de umbre, cind e rememorata nasterea eroinei, ori compozitii aburoase, pentru spiritul oglinzii. Desi orizontul personal de asteptare era intr-o zona mai indrazneata, de la comentariul muzical pina la modul de rezolvare a unor scene, nu pot sa nu remarc constructia atenta, scenariul bine decupat sau notele autentice de umor, ca si cele de poezie. Alba ca Zapada se insc
