- Cultural - nr. 242 / 10 Decembrie, 2002 La inceputul lui Brumar al acestui an, a venit la mine buna mea prietena, poeta Daniela Cecilia Bogdan, care mi-a adus cateva frunze de pe mor mantul lui Nichita. Am privit-o absent, neparticipand la vinovatia ei, spunandu-i ca daca este vorba de poetul necu vintelor, Nichita Stanescu, atunci ar fi trebuit sa fi adus stele de pe cerul lui Nichita. Moment in care ma surprind spunan-du-mi: "O, cat as fi vrut sa privesc/ Departarea stelei/ Neintretaiata". Acum, la 19 (nouasprezece) ani de la dezbracarea poetului de pielea imbracata in stofa, devenind un templu al cuvantului scris, as vrea sa-l asigur ca nu era adevarat cand spunea ca: "Toti ma socotesc strain/ Pe aceasta zapada!". Mai mult, propun ca toate ziarele si revistele, pe data de 13 decembrie a fiecarui an, sa aiba o coala alba, pentru a marca absenta poetului. Cu sau fara aceasta coala alba, trist este ca Nichita ne lipseste. Dar, cu siguranta, dorul de Nichita va fi mereu direct proportional cu trecerea timpului..S. Anul acesta, 2002, pe data de 13 decembrie, in casa in care s-a nascut poetul, construita in 1927 de catre bunicii din partea tatalui sau, se va inaugura un muzeu memorial. Dovada ca se poate, daca se vrea . DUMITRU D. SILITRA - Cultural - nr. 242 / 10 Decembrie, 2002 La inceputul lui Brumar al acestui an, a venit la mine buna mea prietena, poeta Daniela Cecilia Bogdan, care mi-a adus cateva frunze de pe mor mantul lui Nichita. Am privit-o absent, neparticipand la vinovatia ei, spunandu-i ca daca este vorba de poetul necu vintelor, Nichita Stanescu, atunci ar fi trebuit sa fi adus stele de pe cerul lui Nichita. Moment in care ma surprind spunan-du-mi: "O, cat as fi vrut sa privesc/ Departarea stelei/ Neintretaiata". Acum, la 19 (nouasprezece) ani de la dezbracarea poetului de pielea imbracata in stofa, devenind un templu al cuvantului scris, as vre