Elemente comune sunt cateva (si diferente multe si mari, in acelasi timp) intre cele trei filme, dar cea mai evidenta e punerea in obiectiv a unui tip de caracter ce constituie o categorie sociala in sine: baiatul (si fata, uneori) de cartier. Tipologie privita cu o gama larga de sentimente de catre critica, profesionistii ecranului sau publicul larg - de la repulsie pana la exaltare -, dar pe care numai cineva care traieste sub pamant ar putea-o ignora. Ca vrem sau nu, baiatul de cartier exista si exprima o realitate din care facem cu totii parte. Sa-ti pui ochelari de cal si sa te prefaci, plin de ifose si snobisme, ca pentru tine nu exista, nu e o solutie. E o categorie foarte interesanta, pe care muzica unora ca BUG Mafia sau Parazitii o transforma in model comportamental si pe care o foloseste ca materie prima pentru a face, in felul lor, muzica de calitate.
Luata ca o subcultura (in sens nu peiorativ, ci de parte a unei culturi), viata de cartier poate oferi subiecte extrem de incitante pentru orice creator, asa cum ii ofera lui Radu Muntean pentru filmul Furia (Joint), caci despre el e vorba.
Furia e o productie - trebuie spus din start - inferioara ambelor filme citate mai sus. Materia pe care o ofera viata de cartier e prea putin dospita, observatia ramane superficiala. Celelalte doua intrau mult mai adanc printre rotitele ce fac sa se invarta mecanismul vietii de cartier si explorau cauzele, prin prisma efectelor. Furia ramane aici la stadiul de constatare, e ca o demonstratie de abilitate a miscarii, a lunecarii printre personajele cartierului si atat.
Are insa elemente ce pot fi considerate drept promisiuni certe pentru cariera debutantului Radu Muntean. Sunt cateva scene excelent lucrate (culminand cu cea, remarcabila, de final), care demonstreaza ca regizorul are "stofa" si ca, daca va da mai multa atentie substantei scenariilor
