– Pentru ca ne-a ramas o chestie de nu-mai-stiu-cind si, daca n-o spunem acum, o ducem in anul urmator – si nu se cade… –, deci: in primul numar din Deci, un anume Ion Haimanale (mai mult ca sigur, un pseudonim) a publicat un articol despre Festivalul de film de la New York. Nu stiu cine e dl Haimanale, ca atare nu pot fi acuzat ca as avea ceva cu omul. DAR: am ceva cu ideile sale! In primul rind, ca vechi spielbergian, m-a deranjat felul cum este tratat Spielberg – de sus, cu acea privire „superioara“ a cinefilului european incremenit intr-un proiect de Cinema care exclude SF-urile, comediile si filmele de actiune… Adica de ce oare, pentru a „ridica“ un flaps cu pretentii cum este ultimul Godard (apropo: titlul corect este Éloge de l’amour, nu Éloge d’amour, cum este scris in cronica!), trebuie sa-l cobori pe autorul lui E.T.? (Si o spun si ca un vechi godardian!) Nimic din ce se afirma in articol despre Spielberg nu e adevarat – ca ar fi facut gol in jurul lui, ca n-ar fi ajutat tinerele talente etc. Si mai e o chestie: la un moment dat, I.H. zice: „…lipseste [...] un curent de critica puternic care sa sustina o anumita tendinta, sa creeze un curent capabil sa netezeasca un drum pentru regizorii vechi si noi. [...] o sa ajungem sa alegem filme dupa aceleasi criterii dupa care alegem hainele: Chanel sau Yves Saint Laurent?“. La care eu zic: daca avem noroc, da! Vorba aia, prietena mi-e critica, dar mai prieten mi-e adevarul: daca exista ceva ce trebuie evitat cu orice pret este tocmai aceasta idee – falimentara – potrivit careia critica (pardon: Critica!) ar trebui sa traseze directii, tendinte etc. A facut-o, sporadic, in trecut – acum nici nu mai poate, nici nu mai are voie s-o faca… (Din fericire!)

– I.H. isi doreste o critica de film care „sa sufle ca vintul ceata de pe creierii consumatorilor“. E, pe de-o parte, nedrept (intr-adevar, subscrie la op