după lungul tunel al excitaţiilor-cazarme
treceam printr-o pădure de remuşcări lângă
mine şedea un poem bătrân nu-mi era clar
simţeam că e o insulă unde cărţi înviate erau
în carantină rănile erau cuţite din convingeri
se făcea focul de gală o şi ce serpentine
între stări ba eram într-o maşină ba eram maşina
miresme de vinete prăjite îmi suceau capul
dintr-un film în altul muzici de viori mă
apăsau pe inimă curgeau prin mine seve de eucaliptuşi
conduceam prin drumuri desfundate pante-pantere
aproape verticale apoi deşert apoi junglă
simţeam cum mi se termină dorinţa apăsam
trăgeam suceam împroşcam poemul tăcea ca o umbră
îmi îndreptam spatele exact aşa cum zic chinejii
tu să fii drept apoi umbra poate să fie strâmbă să
nu-ţi pese sentimentul că sunt o imagine îmi
dădea senzaţii de vomă în panică am apăsat pe claxon
şi a ieşit un sunet de copil de biserică de vioară
că sunt singur apăsam pe ambreaj şi nimic nici
o mişcare sunt singur întunecat deformat ba una
ba alta cazarme-pădure remuşcări-carantină chei-
-cuţit convingeri-galapagos galimatias-gala dali se
auzea o stradă în creierul nor lăcrimioare o pastorală şi
mâna ei la pândă de după aparate mă tatua pe întuneric
inimioare lotuşi sirene cioburi scarabei capre
cireşe culese de pe ecran cireşe cireşe îi spuneam
vezi chiar nu vreau nimic şi tot nu sunt sfânt şi
cuprins de beatitudine vezi am strâns atâta lumină
toate valizele sunt pline de lumină apăs şi maşina
nu se mişcă şi a început să vorbească cu vocea mea
măi minune aşa mi-a zis măi minune - fricoasă eşti
oare dispus ca eu să trec la volan eşti oare dispus
să te bucuri de libertăţile umbrei hai să-ţi spun
un secret aici
