Aceeaşi echipă de creatori, încă un spectacol luminos pentru Teatrul Ţăndărică din Bucureşti: regizorul Cristian Pepino, scenograful Cristina Pepino, compozitorul Dan Bălan şi Dragostea celor trei portocale de Carlo Gozzi, după un scenariu semnat, ca de obicei, de regizorul Pepino. Domnia-sa rămîne nu doar cel mai important, inventiv şi nuanţat în vocabularul artei de păpuşi şi marionete, ci şi un realizator de astfel de montări fără concurenţă. Sînt numeroase teatrele cu acest specific, nu însă şi numele de regizori care s-au ocupat sistematic şi coerent de acest tip de limbaj, încercînd să-l impună şi să inoveze mereu. Margareta Niculescu - stabilită în Franţa - Ildiko Kovacs, regizor şi păpuşar, de curînd laureată a Premiului de Excelenţă în Arta Animaţiei, Brînduşa Zaiţa-Silvestru, Dorina Tănăsescu, un eminent dascăl, sînt doar cîteva dintre personalităţile cu marcă naţională şi internaţională. Prima promoţie de artişti păpuşari şi marionetişti, absolvenţi ai Universităţii teatrale şi cinematografice din Bucureşti după 1990, a adus un suflu nou, un alt stil, noi ambiţii şi motivaţii pe scena Teatrului Ţăndărică, unde majoritatea dintre ei şi-a găsit un loc deschis creaţiei. Mihaela Toniţa Iordache, fostul director al Teatrului, şi Călin Mocanu, actualul manager, au stimulat şi au sprijinit diferite voci artistice care să se exprime aici, să imprime dinamism şi anvergură noilor tendinţe ale mişcării de teatru pentru păpuşi şi marionete. Aici au pus în scenă Silviu Purcărete şi Ion Caramitru, de pildă, spectacole cu succes de public, remarcate de critica de specialitate, spectacole invitate la multe festivaluri internaţionale. Spectacolul-emblemă, totuşi, în aceşti doisprezece ani care au trecut din 1990 rămîne Adunarea păsărilor a lui Cristian Pepino.

Premiera cu Dragostea celor trei portocale are foarte mult spirit ludic şi, aşa cum spuneam la