De Grieg sau de Grig, rochie sau roche, a nopţii umezeală sau a nopţi umezeală? - aceasta ar fi, multiplicată la nesfârşit, întrebarea la care rămâne să vă răspundeţi singur ori de câte ori veţi lăsa din mână condeiul şi vă veţi revedea produsul, altfel muzical şi cu metrica fără cusur. E limpede că scrieţi de plăcere, şi nu e deloc puţin lucru să fie omul fericit scriind despre micile lui amărăciuni. Că nu veţi depăşi, în schimb, limitele condiţiei de autor jucăuş, cu nostalgii culturale statornic minore este, iarăşi, dureros de limpede: "Aş vrea să dorm sub pod, să am avere/ Doar o umbrelă fără de mâner./ Cu capul rezemat de fierul umed/ S-ascult cum calcă rar Apollinaire.// Să nu-mi dea nimeni bună-dinmineaţa/ Să fiu proscrisul însemnat cu cretă/ Să îl citesc pe Mirabeau când luna/ luceşte ca un far de bicicletă". (George Mălureanu, Ploieşti)  Deciziile importante le luăm singuri, când vine vremea şi când suntem convinşi că trebuie, asumându-ne consecinţele, fie că renunţăm eroic, fie că insistăm, din slăbiciune, pe un drum care nu ne vrea. Ce vă pot spune este că, acum fiind la nivelul unui prim pas naiv şi nevinovat, vi se iartă, dar nu pentru multă vreme, elanurile şi temele copilăroase. Universul mic, sentimental, trebuie lărgit, cultivat, confruntat şi ofilit, dacă este cazul, de probele dure ale maturizării. Să sperăm împreună că va fi bine. (Aura Ştefan, Pasărea)  Că n-aţi vrut să luaţi urma fiarei bătrâne care v-a sfârtecat cândva mieluşeii, ţine aceasta, poate, de o nobleţe sau de o neputinţă a inimii. Fiară bătrână, timpul schimbă oricum mieluşelul liric defectuos într-un berbec taciturn şi activ. Au trecut, iată, patru ani de la citirea manuscrisului, care acum s-a tipărit elegant şi cu literă frumoasă în Mânăstirea din cuvinte. Mă bucur pentru autor şi dau dreptate şi celui care semnează delicat şi înţelept cuvântul înainte, dl. Mihai Rădulescu