Vaporul trece prin Constantinopol, Pireu, Smirna. Clima se indulceste, oamenii ramin la fel de saraci, iar povestitorul la fel de sensibil la durerea lor. Socialismul e la tot pasul in aceasta carte, permanenta grija si revolta impotriva nedreptatii sociale. Si totusi, vocea lui Panait Istrati nu e niciodata mai autentica decit atunci cind spune: ?As blestema o societate socialista care m-ar impiedica sa traiesc dupa gustul meu?.
O evreica dedata la prostitutie, Sara, pestele ei, Titel, tatal care vine sa o salveze, Musa, prietenul Mihail, atins de tuberculoza, care ii face curte unei bogatase batrine si apoi pleaca la Muntele Athos unde ?cind e vorba de dragoste, lucrurile stau cam asa: daca vrei sa ai, trebuie sa dai!?, un alt evreu imbogatit in Liban prin codosirea fiicelor si a nevestei, Solomon Klein, dar care le da de lucru o vara intreaga - toti formeaza o umanitate tipica pentru lumea scrierilor lui Panait Istrati. Si toate aceste personaje sint introduse in literatura cu o usurinta, cu o naturalete, cu o simpatie si o placere a detaliului pitoresc care il fac unic pe acest uimitor Panait Istrati. Toti traiesc de azi pe miine, dar toti se bucura de o deplina libertate. La Damasc, unde Zograffi aduna ceva bani dintr-o afacere cu vopsitul firmelor, nimeni nu stie cine e autorul lui Hamlet. Personajul e cuprins de o adevarata nebunie. Nu-si poate aduce aminte si nimeni nu-i poate spune. Pina cind un scamator, venit tocmai din Romania, un evreu cu numele ciudat de Moldova Verde, il lumineaza: ?Ei, na, Shakespeare...?. Povestea e de un comic nebun. La sfirsitul ei, Zograffi pleaca si din Damasc. Pentru ca nu saracia il pune mereu pe drumuri, ci curiozitatea, o dorinta mai puternica decit orice promisiune de confort. La Stambul il urmareste un staret, cu promisiuni si vorbe mestesugite, iar intr-o camera de hotel se arunca asupra lui. Zograffi il b
