In mod cu totul surprinzator, Romania se gaseste intr-o pozitie neasteptat de favorabila la Summit-ul de la Copenhaga. Iar argumentele sint multiple.
In primul rind, sintem favorizati - noi, in special, si subregiunea europeana in care ne aflam - de perspectivele sumbre pe care analistii politici si economici le prevestesc in continuare pentru pietele financiare din SUA si Europa Occidentala. Tabloul de acum este exact negativul a ceea ce am cunoscut pina acum ca tendinta caracteristica pentru pietele majore de dezvoltare industriala: centrele de forta, motoarele acestei dezvoltari (Germania, spre exemplu) au intrat in deriva puternica, indicele de incredere in piete financiare respective descrescind considerabil. Exact in masura in care, in ultimii citiva ani, economiile din tarile Europei Centrale si de Est si ale celor din Comunitatea Statelor Independente inregistreaza constant un ritm superior de crestere a Produsului National Brut. In consecinta, Romania beneficiaza acum, asa cum o arata rezultatele previziunilor EUROCHAMBERS pentru 2003, de cel mai inalt procent de incredere pe care companiile care evolueaza pe piata noastra il acorda dezvoltarii viitoare a afacerilor si investitiilor.
In al doilea rind, oricit de paradoxal ar putea sa para acest lucru la prima vedere, sintem avantajati de faptul ca NU apartinem primului val de zece tari care vor adera la UE. Explicatia consta in faptul ca, datorita contextului economic sumbru, actualele tari membre UE au probleme extrem de mari in acordarea unor facilitati fiscale suplimentare, reclamate cu disperare de citeva dintre tarile din grupul respectiv. Iar aceasta nu este decit un preludiu al discutiilor dramatice care vor urma, tocmai datorita modului de accesare „decalat in transe“ la fondurile structurale de care vor avea parte noile tari membre. Si aceasta nu va fi singura lor preocupare deoarece,
