Plantele ierniiLichenul De Piatra. (Iarba Craciunului)- leacul de pe crestele muntilor -. Se spune ca demult, in vremurile in care picioarele sfinte ale Domnului mai calcau inca prin colbul acestei lumi, undeva, intr-un sat de munte, la ceasurile dupa-amiezii, doi drumeti obositi au poposit cerand ga...

Plantele ierniiLichenul De Piatra

(Iarba Craciunului)- leacul de pe crestele muntilor -

Se spune ca demult, in vremurile in care picioarele sfinte ale Domnului mai calcau inca prin colbul acestei lumi, undeva, intr-un sat de munte, la ceasurile dupa-amiezii, doi drumeti obositi au poposit cerand gazduire. Dar oamenii din satul acela fiind cam saraci si temandu-se de straini, nu prea le-a dat ghes inima sa-i primeasca: ba ca erau prea multe suflete in casa, ba ca barbatul era plecat la munte, la lemne, si nu se cade sa primeasca straini... Cei doi drumeti au strabatut satul dintr-un capat in celalalt fara sa gaseasca adapost. S-au pus atunci cu nadejde la drum, urcand tot mai sus, pana la bordeiul unui cioban batran, care statea ca un pustnic in varful muntelui, ascultand glasul vanturilor prin pietre. Deja se lasa intunericul, iar cei doi straini erau osteniti, nemancati si arsi de sete. Batranul cioban s-a cam speriat cand a vazut ca aprigii lui caini nu i-au latrat pe straini, ci s-au tras indarat cu sfiala, dar vazandu-le oboseala si blandetea cautaturii s-a grabit sa le iasa inainte cu bucate si apa rece de izvor. Dupa ce s-au ospatat, strainii au multumit si au cerut umili gazduire, caci noaptea deja se lasase, iar racoarea muntelui se facea simtita, cu atat mai mult cu cat iarna nu era departe. Batranul nu avea decat incaperea bordeiului, in care abia aveau loc doi oameni inghesuiti, dar le oferi drumetilor gazduire cu draga inima, el avand sa doarma afara infasurat in bunda lui. Zis si facut. Strainii fiind osteniti au si intrat sa s