„Semnul misterului consta in aceea de a fi tot timpul in echivoc, in aspecte duble sau triple (imagini in imagini), forme in devenire, in functie de starea de spirit a privitorului.“ Acum 80 de ani astfel de observatii atente asupra aventurii privirii s-au adunat in jurnalul postum al lui Odilon Redon. In filiatie subtila cu florile de mlastina si florile de singe ale magului-grafician, Carmen Nistorescu ii intareste acestuia, peste veac, o alta convingere: „Femeia este prevestitorul nostru suprem“.

Curgerea primavarateca, aparent dezinvolta, a imaginilor din grafica miniata a artistei are o calitate atit texturala cit si psihologica, pe care n-o putem numi decit „stra-vezime“. Incilcite fiziologii ale psihismului feminin se citesc in dispersiile stralucitoare de culori si prin focalizari treptate (din imagine in imagine) pina la filigranul de cili al penitei cu tus. Asternerea culorilor de apa pe pinza se face, ca sub lentilele culisante ale unui microscop, prin atentia coboritoare pe verticala a graficianului-ilustrator. Un astfel de profesionist al imaginii simte acut rigorile cadrajului si-si extrage la maxim semne care se intretes in palimsest.

Harta identitara a tinerei sibience formata la scoala de arta clujeana, apartine, generic, desenatorilor care, pe o linie de onirism bine articulat grafic si-au pus in opera mitologii extrem de personale. Pentru publicul bucurestean aceasta distinsa casta porneste de la scoala lui Vasile Kazar si apoi din cea a lui Octav Grigorescu. Din generatia de mijloc a zilelor noastre o voce sigura, pe acest palier, o reprezinta desenul colorat al lui Ion Atanasiu Delamare.

Emergenta imaginarului la Carmen Nistorescu se afla in cotidianul gingas al camarii, al gradinii ori al strazilor natale de burg sasesc. Domesticul este treptat tulburat, intr-un registru savuros-mefistofelic, de dihanii hibride. F