In toamna anului 1990, un scriitor roman pleaca pentru o luna intr-o calatorie in Italia. Este o calatorie de vacanta si este prima lui calatorie in Occident. Tinta voiajului este o mica localitate din Calabria, una dintre cele mai sarace si mai inapoiate regiuni italiene. Romanul are aici cativa prieteni si isi va face noi cunostinte. Isi prelungeste sederea cu inca doua luni, iar spre sfarsitul lui decembrie, in ajunul sarbatorilor, porneste inapoi spre Romania, cu o masina cumparata de ocazie.
Inceputa la gara din Cluj si incheiata cu o ultima verificare a stergatoarelor de parbriz si a incalzirii inainte de lungul drum cu masina spre acasa, cartea lui Radu Mares* este povestea acestei calatorii. Sau, mai exact, a sederii in Calabria. Reportaj? Poate, autorul e si ziarist. Memorialistica, jurnalul unui voiaj? Posibil, cartea e scrisa la persoana intai si urmeaza firul zilelor petrecute in Calabria, chiar daca insemnarile nu sunt datate. Roman, roman-vérité? Sau, mai degraba, ciné-roman, de vreme ce titlul parafrazeaza denumirea unui celebru film de Alain Resnais si deopotriva a unei naratiuni "cinematografice" scrise de Alain Robbe-Grillet, Anul trecut la Marienbad?! Detaliu suspect, cartea apare dupa 12 ani de la calatoria, sa zicem, "descrisa". Bizar. Sa nu fi gasit autorul editor atata amar de vreme?!
Fiindca Radu Mares (n. 1941) nu este un necunoscut, chiar daca este un autor, astazi, de redescoperit. A publicat putine carti, patru sau cinci cu totul (debut editorial in 1972). Una dintre ele, romanul Caii salbatici, a aparut in 1983 si se afla sau ar trebui sa se afle pe lista - lunga - a celor mai importante scrieri romanesti in proza de pina in 1989. Daca necesarele "revizuiri" critice nu ar fi fost confiscate abuziv, isteric si discreditant de autori carora libertatea de exprimare de dupa 1989 le-a ingaduit trezirea si exhibarea unei, pana
