Nu sunt prea departe vremurile in care ne inaltam pe varful picioarelor, caznindu-ne sa privim peste gard la secolul XXI. Ne preocupa atat de mult clipa aia de naparlire incat, pana la urma, am stors din ea doua clipe: anul 2000 ne-a emotionat caligrafic, cu schimbarea la fata a lui 1 in 2 si cele trei zerouri asternute cuminti, ca o gratiere istorica, acel 2000 ca o enorma papornita cu faina de trei nule din care aveam sa coacem o paine miraculoasa care sa ne umple tuturor, definitiv, nazuroasele pantece. 2001 a fost mai scortos, pompos si strident ca o inaugurare de sediu, consfintind mutarea noastra oficiala in mileniul al treilea. Multi au facut atunci scandal ca, la taierea panglicii, unii erau deja instalati dincolo, locuind "ilegal" in mileniul trei. Azi, ca orice paranghelie apusa, toate astea ne sunt, deja, straine: nu s-a-ntamplat mare branza cu noi, nici caligrafia si nici calendarele nu ne-au asfaltat hartoapele, nu ne-au mantuit matele, nu ne-au radiat datoriile. Ne pregatim sa trecem in 2003 cu emotia noastra obisnuita, de seara, cu acelasi aer cu care ne strecuram zilnic in pijamale, la fel cum parcam o masina sau schimbam o butelie goala cu una plina. Sigur, suntem abia la-nceput, dar afacerea asta cu secole, cu milenii, parca-i prea mare pentru matele noastre, pijamaua asta-i prea larga ca sa ne-acopere oasele. Noi tot cu anii, cu zilele si cu clipa ramanem de gat; aici, in secunda, ne e toata vlaga, asta e sarea care ne cade pe carne, aici e cazmaua care ne sapa transee in frunte. Pana alaltaieri era o vorba pe toate buzele: "secolul XXI va fi ori religios ori nu va mai fi". Suntem in secolul XXI. Iar fraza asta, acum, e o fraza ca oricare alta: smulsa din arborele ei ca o frunza, tarata prin balti, frecata de ziduri, calcata-n picioare, strivita de roti, apoi lipita si dezlipita in mii de ierbare. Un textulet de oracol ca un capac gol de spray in c