- Istoric - nr. 247 / 17 Decembrie, 2002 Daca Stefan cel Mare, la curtea caruia solii Poloniei aflau ca cele trei tari au fost candva Dacia, vedea procesul unificarii prin prisma men talitatii medievale, urmarind sa-si asigure vasalitatea voievozilor transilvani si munteni, principele Petru Rares, prezentat de Ivan Peresvetov in "Jalba cea Mare" (Indreptar politic pentru tarii rusi, realizat prin adaptarea lui "Il Principe" la realitatile Europei rasaritene) drept model rasaritean al "Principelui" ideal descris de Nicolo Machiavelli, a facut tranzitia spre modernitate, urmarind prin "latirea" stapanirii sale realizarea unui stat puternic, centralizat, al tuturor romanilor. "Ambitiunea cea Mare - nota umanistul Paulo Giovio - era ca, profitand de confruntarea dintre habsburgi si otomani" sa unifice Moldovei Transilvania pe care o "cerea pentru el". Instapanindu-se asupra domeniilor Ungurasului, Bistritei, Ciceului, Cetatii de Balta, Rodnei, el si-a extins controlul asupra intregului principat pana in 1531 cand a proclamat: "Ardealul este tara mea... si nu o voi da nimanui nici unui crai, nici lui Ferdinantos craiul (Ferdinand I de Habsburg, pretendent la coroana defunctei Ungarii) nici la nimeni altul". Cu putin timp inainte de a muri, in 1542, el a reusit chiar sa incheie cu domnul muntean Radu Paisie si fruntasii transilvaneni nu numai un acord de comert vizand crearea unei piete unice romanesti, dar si proiectul unei "diete" (parlament) comune celor trei Tari. Urmarindu-i programul politic, multi principi romani si pretendenti ai celei de-a doua jumatati a veacului XVI incepand cu fiii sai, Illias (1546-1551), Stefan (1551-1552) si Constantin, aveau sa sfarseasca asasinati din ordinul habsburgilor sau sultanului. Intre succesorii sai, cea mai interesanta figura este insa un aventurier strain, Despot Voda (1561-1563), care reuseste cu cateva sute de mercenari sa ia