Nimeni nu poate aprecia insa ca situatia este evaluata cu precizie, evaluare care constituie un prealabil indispensabil al adoptarii oricaror masuri ce s-ar considera necesare pentru a se infrunta realmente situatia, dincolo de ajutorarea cu subventii a producatorilor care, evident, reclama bani ce cam lipsesc!
Oricum, nu poate fi vorba de o cota de 50-60% din consum pe ansamblu, avand in vedere cel putin faptul ca aproape jumatate din populatia tarii traieste la sate, unde se practica autoconsumul si nu prea poate fi vorba de import. Iar, evident, nu tot consumul de la orase este asigurat din import.
Nu este clar cine anume se plange. Fostele combinate de porci si pasari au cam disparut in valtoarea tranzitiei sub loviturile neadaptarilor, dar si devalizarilor. Iar micii producatori - care au preluat in cea mai mare parte stafeta - s-ar plange ei, dar nu-i aude nimeni.
Caci, chiar daca ii aude, nu-i si asculta spre a-i lua in seama. Se plang noii baroni, mai mari si mai mici, care incearca sa se aseze in piata. Desi amploarea contributiei importurilor in consumul de carne nu poate fi evaluata cu precizie, este cert ca aceasta contributie a ajuns masiva si este in crestere, ceea ce reprezinta un fenomen preocupant si in vadit contrast cu o imagine istorica a Romaniei de exportator, si nu de importator de produse animaliere. Oricum, inainte de 89, importurile de carne practic nu contau, fiind drept insa ca pozitia de exportator a Romaniei exista pe seama subaprovizionarii pietei interne.
Cum s-a ajuns la situatia inversa de acum?
Raspunsul este foarte complex, deoarece explicatia nu este aceea, simplista, ca, pentru a se satisface piata interna, acum se importa intrucat este voie, in timp ce in trecut nu era voie, desi era nevoie! Si explicatia nu este pur si simplu aceasta, pentru ca, dupa toate estimarile, consumul de carne a sca
