În Prejudecăţi şi judecăţi, Ion Ianoşi întocmeşte o autentică antologie a temelor preferate - unele de-o viaţă, altele cu deosebire în ultimii ani: gesticulaţia emfatică şi anticomunismul analfabet al postdecembrismului, raporturile istorice ale evreilor cu comunismul, destinele "în paralel" ale lui Nietzsche şi Marx, evaluarea critică a celui din urmă, precum şi a marxismelor şi a antimarxismelor, opera şi destinul lui Dostoievski şi ale lui Thomas Mann ş.a.m.d. Rezistent la tentaţiile centrifuge apărute după 1989 în calea intelectualului român, autor chiar al unor teorii în acest sens, Ion Ianoşi păstrează, şi cu acest volum, o necesară (şi foarte productivă, de altfel) distanţă faţă de diferitele servituţi şi oferte publice ori economice, pentru a se consacra, în schimb, studiului, observaţiei de pe margine, glosei culturale la situaţia socială, politică şi existenţială a epocii, uneori şi a momentului. Ianoşi preferă analiza la rece - dar fără răceală - asimilării proprii într-o vâltoare fără sens şi fără convenţii, din care nimeni nu mai pricepe mai nimic. El preferă să priceapă. Bine sau rău, lucrurile sunt discutabile - iar asta e bine. Cel mai important rămâne însă faptul că printr-o asemenea mişcare interioară, de o dialectică exersată, autorul îşi apropie actualitatea într-un mod mult mai real şi mai autentic decât majoritatea celor care se instituie oficial drept actori şi acţionari ai ei - obţinând, pe de altă parte, o deschidere maximă către interesele sale teoretice.
Fiind, la modul cât se poate de evident şi de detaşat, un erudit, format, în plus - după o expresie a lui Martin Esslin aplicată lui Bertholt Brecht - de disciplina intelectuală marxistă (mai mult, cred, chiar decât de convingerile sale explicite în această direcţie, reale şi motivate), Ianoşi îşi permite astfel să îmbine scriitura de atitudine cu cea de idei şi de infor