Bîntuiau ca nişte şacali jigăriţi prin amurguri. Calea lor lunecoasă şi întunecoasă - o foşgăială de umbre iuţi străbătînd mulţimea pestriţă de pe cheiurile Senei, din gări şi hale, vînturînd harnică pleava din buzunare şi genţi. Adulmecau timizi şi nesăţioşi, se risipeau, se adunau, îmbrînceau tinere în blugi, cu rucsacuri şi aparate de fotografiat agăţate de gît, gospodine grase împovărate cu sacoşe, bătrînele cocîrjate, şi ţîşneau ca din puşcă în direcţii diferite, cu bancnote mototolite asudîndu-le în pumni. Se scălămbăiau şi jeleau şi se tîrau prin praful şi fumul peroanelor, daţi-mi un bănuţ, daţi-mi un bănuţ, daţi-mi un bănuţ... Strategia pedagogică a părinţilor lor începuse în sfîrşit să-şi arate roadele. Nu există plăcere fără durere, da, disciplină şi muncă pe brînci şi munca te face liber şi aşa mai departe. Se mişcau tot mai bine, se simţeau tot mai în largul lor. Pămîntul trupurilor rodea: 900 de franci pe zi, adică norma de 300 de franci de căciulă, şi nu de puţine ori 1000, 1200, 1400 de franci. Ce trecea peste 900 păstrau, ascundeau, o rezervă pentru zilele proaste, cînd nu reuşeau să-şi facă norma... Bravo, mes enfants, aţi văzut că se poate? N-are nimeni nimic cu voi dacă puneţi osul la treabă.

În familie domnea din nou armonia şi voia bună. Urmele cuţitului pe spinări şi pe piepturi se vindecaseră, deveniseră ilizibile cicatricele vechi, amintind tot mai vag de nebuloasa cabală a pătimirii scurgîndu-se în străfundurile cărnii, sedimentînd instincte imemoriale de răzvrătire ce vor irupe cîndva ca din senin şi vor da foc lumii. Rîvna şi răbdarea care sapă, Ierusalime, inima lui întărită. Cu Claudiu şi Robert în urmă, purica parcările din care s-ar fi putut alege cu cîte ceva din maşini. Cu lovituri de pumn ce făceau să clănţăne portierele, reedita fără să ştie perioada de ucenicie a lui Edi pe străzile Bucureştiului. Falangele se