Prezenţa lui Vladimir Bukovski în România şi apariţia, graţie Fundaţiei Academiei Civica şi a editorului Romulus Rusan, a cărţii Bukovski la Sighet este un eveniment major: una din marile conştiinţe ale epocii, un anticomunist înzestrat cu o excepţională tărie morală şi inteligenţă lucidă, un om care a înfruntat sistemul sovietic, care a îndurat timp de doisprezece ani gulagul, care a fost expulzat din Rusia, ţara lui natală în care şi azi îi este interzis să se reîntoarcă, a dezvăluit prin viu grai şi prin cartea apărută experienţele unice pe care le-a trăit. Îmi amintesc cum urmăream cu pasiune în anii şaizeci şi şaptezeci ai secolului trecut bătălia pe care o duceau un Bukovski, Soljeniţîn, Saranski, Amalrik, Zaharov şi alţii împotriva unui sistem pe care generaţia mea l-a cunoscut în plin. Mărturisesc că nu aveam speranţa că aceşti luptători vor fi învingători: sistemul părea inexpugnabil. Şi iată că miracolul s-a produs: târziu, mult prea târziu şi încă nu complet, sistemul construit de Lenin şi Stalin a ajuns o ruină, o ruină încă periculoasă care se zvârcoleşte din răsputeri să salveze ce se mai poate salva din imperiul pe care-l construise.

Cartea este fascinantă şi instructivă în cel mai înalt grad. Pe lângă amănuntele autobiografice privind acţiunile anticomuniste ale autorului, expedierea lui în Occident în urma schimbării lui cu şeful comuniştilor chilieni, Corvalan, prezenţa lui la Moscova în 1992 la procesul pe care comuniştii i l-au intentat lui Boris Elţîn la Curtea Constituţională, modul în care a reuşit să copieze documentele aduse la proces, cititorii vor putea afla detalii documentare care demonstrează peremptoriu monstruozitatea şi ridicolul unui sistem care s-a născut în Rusia în 1917 şi care după al doilea război mondial a fost impus de tancurile sovietice ţărilor lăsate în sfera de influenţă a Moscovei.

Monstr