Intr-un film romanesc (da, era o vreme hulita in care la noi se turnau, rulau si se premiau filme!) un pusti, viitor domn, nu stia ce e frica. Doar cand a vazut si s-a speriat de lup, i s-a explicat ca acel ceva care i-a traversat trupul e frica si a inteles. Eu, copil de mai multa vreme, nici azi, cand m-au tot hacuit lupii (homo homini lupus, desigur!) nu am invatat sa stiu de frica. Toate regimurile m-au inhamat la carul lor, mi-a placut sa le fiu cal de povara sau de curse. I-am lasat sa ma-ncalece, sa-mi puna harnasament, am tras si am alergat din rasputeri fara sa nechez, fara sa cer ovaz de import, ham din piele de Cordoba, iesle de aur sau cine stie ce alte facilitati cabaline. Daca a avut cine sa-mi foloseasca puterea (de cal putere) si muschii mintii, m-am lasat tinut in frau, in buiestru, dar n-am suportat cravasa si zabala. Nu mi-a fost frica decat de taisul argumentului, de cnutul inteligentei. In rest, toti care m-au ravnit au trebuit sa faca fata unui periculos rodeo, chiar si cand am devenit din murg, sur sau balan si, apoi, patat. Azi se pare ca redutabilul armasar, trapasul pariurilor lor cu democratia, prietenul care i-a (a)dus pe piscuri si-n afara pericolului este tratat ca un talan bolnav si neputincios. N-au citit sau au uitat filosofia basmelor in care o asemenea socotita gloaba hranita cu jar a devenit ditamai cal de rasa. Simt o foame de foc si astept un Fat Frumos Destept sa ma tina de darlogi. Intr-un film romanesc (da, era o vreme hulita in care la noi se turnau, rulau si se premiau filme!) un pusti, viitor domn, nu stia ce e frica. Doar cand a vazut si s-a speriat de lup, i s-a explicat ca acel ceva care i-a traversat trupul e frica si a inteles. Eu, copil de mai multa vreme, nici azi, cand m-au tot hacuit lupii (homo homini lupus, desigur!) nu am invatat sa stiu de frica. Toate regimurile m-au inhamat la carul lor, mi-a placut sa le fiu