Oposumii erau animalele noastre de grădină, dar apoi au venit ratonii. Ratonii i-au evacuat pe oposumi şi s-au mutat în pod. Nici oposumii nu erau cine ştie ce, dar măcar erau de dimensiunea unui şobolan - animalul cu care seamănă cel mai tare - dublu. Ratonii sînt mari, mai mari decît pisicile şi sînt aşa de drăguţi, cu măştile lor de bandiţi, încît mai că ai vrea să îi mîngîi pe căpşoare şi să te duci la petrecerile lor. Dorm toată ziua, ca beatnicii sau ca studenţii în vacanţă şi ies din ascunzişuri numai noaptea. Nu se reîntorc în pod pînă pe la trei dimineaţa, cînd sînt deja beţi turtă şi fac scandal certîndu-se şi luîndu-se la trîntă, pînă leşină. Şi eu eram asemenea lor, dar gata! Am nevoie să dorm opt ore şi nu-mi place să mă trezesc în sunetul animalelor care-şi fac de cap la doar cîţiva centimetri deasupra capului meu. Podeaua podului este destul de subţire şi nu ar trebui prea mult ca vreunul din ei să cadă în pat, peste noi. Ajunşi aici, Laura a pus piciorul în prag. Trebuie să facem ceva. Am sunat la agenţiile din oraş care se ocupă de animale, dar acestea n-au vrut să se atingă de ratoni. O firmă de "control al dăunătorilor" s-a oferit să împînzească podul cu hamburgeri otrăviţi şi să vină să culeagă leşurile, imediat după ce animalele şi-ar fi dat un dureros obştesc sfîrşit. Un instalator care meşterea ceva la o chiuvetă s-a oferit voluntar să-i prindă în capcană, ca apoi să-i mănînce. În familia sa se mîncau ratoni de veacuri. Un magazin ne-a oferit capcane, numai că nu aveau nici una în stoc. Eu am venit cu alte idei: să ne adaptăm stilului de viaţă al ratonilor şi să ne schimbăm ritmul diurn după al lor, sau pur şi simplu să plecăm şi să le lăsăm lor casa. Laura nu s-a arătat încîntată de nici una din aceste propuneri, deşi este o mare amatoare

de Animal Planet şi are o adîncă empatie şi o înspăimîntătoare înţelegere a animalelor de t