Prezentat ca un succes fulminant de oficiali, presa fiind de acord cu ei de această dată, Consiliul European de la Copenhaga lasă totuşi România în faţa aceloraşi probleme. Soluţiile-minune din "foaia de drum" sînt aceleaşi din rapoartele obişnuite de pînă acum şi nici promisiunea pentru 2007 nu este foarte fermă, ba chiar, pentru cîrcotaşi, nici nu este chiar o promisiune. S-a creat o aşteptare foarte mare de la această "foaie de parcurs" (road map). Ziarele au subliniat că Uniunea Europeană va spune României exact ce trebuie făcut, deci bîjbîielile de pînă acum nu se vor repeta. Se aşteaptă de la acest document formule magice, incantaţii secrete pentru a rezolva problemele în care elita politică românească s-a împotmolit. Marea bucurie de la Copenhaga pare a fi faptul că Europa a promis că ne primeşte în anul 2007, iar Europa se ţine de promisiuni. Citită cu calm şi ţinînd cont totuşi de limbajul de lemn de la Bruxelles, "foaia" lasă totuşi un gust amar, iar România în general, şi actuala putere în special, ies destul de şifonate. Iar vestea rea este că nu cuprinde soluţii minune, ba chiar erau deja ştiute, tot Europa le-a mai "vîndut" Bucureştiului de cîteva ori prin rapoartele de ţară. Primul paragraf începe frumos prin angajamentul că procesul de extindere, odată început, este ireversibil, dar promisiunea sună ambiguu: "Consiliul European îşi exprimă sprijinul pentru România şi Bulgaria în eforturile lor de a atinge obiectivul de a deveni membre în 2007". Văzîndu-se lăsate în afara acestei masive lărgiri spre est, România şi Bulgaria fixaseră unilateral anul 2007 pentru a finaliza negocierile. Iar UE a declarat acum că le sprijină în a-şi îndeplini obiectivul, deci nu îşi asumă acest obiectiv, este o jumătate de promisiune. Vestea bună este că totuşi obiectivul "2007" a intrat în malaxorul birocratic de la Bruxelles. Iar dacă ne raportăm la începutul anil