- Cultural - nr. 250 / 20 Decembrie, 2002 Ce am fi putut face daca…? Sesizand incotro bate vantul, pentru ca istoria este, totusi, "magistrul vietii" istoricii nostri cei autentici, nu cei fabricati de invatamantul politico-ideologic, de meritele lui pápá sau ale fratelui presedinte, ar fi trebuit inca de-acum doua decenii sa renunte la ideea de a prezenta unui american fara trecut, slogane despre autohtonie si continuitate, pentru ca intotdeauna latrones gentium isi dau mana peste timp si continente, marginindu-se sa-i ofere doar ceea ce putea intelege cultura si civilizatie _ contributia romanilor ca "artefact" al istoriei, ca urmasi ai Romei, pe care nepotii barbarilor o divinizeaza si astazi la formarea popoarelor, a culturii si civilizatiei in Europa central-rasariteana! Ar fi fost, poate, necesar atunci ca renuntand sa-l mai opuna ca pe un caz izolat cu titlul de argument, pe Mihai Viteazul, specialistii sa analizeze, comparand cu personaje din Occident, temeinic, faptele tuturor celor care au incercat sa realizeze Unirea, de la intemeietorii domniei "a toata Tara Romaneasca" de pretentie imperiala, in vechea traditie romana, la sistemul de reunificare a "Daciei" prin subordonare vasalica, urmat de Iancu de Hunedoara si Stefan cel Mare, la conceptia moderna, de inchegare a "blocului dacic", potrivit agentului la Poarta al reginei engleze Elisabeta I-Barton, intr-un stat unic, centralizat, ilustrat de un Petru Rares, Alexandru Lapusneanu sau Despot Voda, cel care promisese in 1561, in proclamatia catre tara, Unirea "celor trei Dacii". Ar fi trebuit poate insistat asupra luptelor pentru transformarea autonomiei Transilvaniei in independenta reala, cu momentele culminante din 1241 si 1467 si asupra aparitiei "mesei cu trei picioare" _ Unio Trium Nationum, in 1437, ca o reactie de aparare a uzurpatorilor in fata contraofensivei obstilor romanesti ridicate la lup