"Dă-mi plăcerile scumpe ale vieţii şi am să mă descurc

şi fără strictul necesar "

Frank Lloyd Wright Am citit undeva că Ally McBeal stă cu chirie, însă are în şifonier pantofi de vreo 30 de mii de dolari. Cu suma asta, personajul (nu actriţa...) putea să dea avans la o casă, lăsînd încălţările de la Fendi pentru o vîrstă mai înaintată. E un lucru pe care ni-l recomandă şi înţelepciunea părinţilor noştri. Strînge la tinereţe, pune bani albi pentru zile negre şi aşa mai departe. Ideea asta e, cum spun aceiaşi new-yorkezi, so 5 minutes ago - pe româneşte, cam obosită. Ceea ce face Ally - fără să-şi dea seama, probabil, că sociologii sînt cu ochii pe ea - se numeşte consum de lux selectiv. Adică îşi cumpără lucruri scumpe, dar puţine, în loc de mai multe şi mai ieftine. Ally ştie că nu-şi poate permite cu adevărat hainele pe care le poartă. Însă datoriile o fac mai puţin nefericită decît lipsa cerceilor de designer, drept pentru care şi-i ia cu cartea de credit, urmînd să se găsească o soluţie pentru plată la anul... Sigur, vă veţi întreba ce legătură are Ally cu noi, în afara prezenţei ei pe un post de televiziune de aici. Ei bine, are. Tînăra avocată sau urmaşele ei în împărăţia sitcomurilor vor fi văzute în iarna aceasta, în culori, de către cîteva mii de persoane pentru care un televizor modern se găsea, pînă mai ieri, în zona rarefiată a luxului. Oamenii aceştia n-au dat nimic ca să-şi facă cheful: nota de plată a aparatului vine abia prin martie, prin amabilitatea suspectă a companiilor de credit. Astfel încît, din primăvară, cei mai mulţi dintre ei vor trece într-o nouă fază a existenţei umane: din cetăţeni, vor deveni datornici. Maimuţa din care ne tragem cu toţii a parcurs un drum uriaş pînă aici. Mai întîi s-a ridicat în două picioare,

eliberîndu-şi mîinile pentru telecomandă. Apoi şi-a făcut tăbliţe de lut, a inventat scrierea, odată c