Un discurs stimabil, dar prea general si populist. Totodata, un discurs care naste nedumerire: de ce nu a criticat deloc presedintele abuzurile procurorilor si politistilor atat de evidente în cazurile Lele, Panait, Erceanu? De ce nu s-a aratat indignat de interventia politicului în justitie, de derapajele statului de drept?

Si apoi, ne întrebam daca omul care a rostit discursul de joi este acelasi cu seful statului care si-a exprimat public încrederea fata de Nicolae Vacaroiu, considerat vinovat doar ca "nu a stiut sa se descurce" într-o anumita împrejurare? Sau cu aparatorul lui Gheorghe Fulga si Radu Timofte, atunci cand au fost dezvaluite legaturile lor de afaceri cu Sorin Ovidiu Vantu, si al lui Dan Iosif atunci cand au fost scoase la iveala tentativele firmei sale de a obtine fraudulos fonduri PHARE?

Daca facem înca un efort de memorie, ne amintim si de legaturile prietenesti ale lui Ion Iliescu cu George Paunescu, implicat în doua scandaluri bancare de proportii: Bancorex si Bankcoop. Mai degraba putem spune ca joi, în Parlament, Ion Iliescu a interpretat o arie a indignarii care face parte din alt spectacol politic decat cel al luptei împotriva coruptiei: lupta pentru putere.

Tema coruptiei a fost aleasa doar pentru ca se potriveste de minune în lupta împotriva lui Adrian Nastase, ambitiosul prim-ministru nerabdator sa-l anihileze pe Ion Iliescu. Daca ar fi avut loc alegeri anticipate în 2003, PSD avea sanse sa-si consolideze pozitiile patru ani si sa nu mai aiba nevoie de Ion Iliescu. Acesta ar fi devenit irelevant si fortat sa se retraga discret în 2004, la expirarea mandatului.

Or, Ion Iliescu nu are nici o intentie sa devina irelevant. Apeland la societatea civila si la toate fortele politice, deci inclusiv la partidele de opozitie pentru a realiza un proiect de dezvoltare durabila a Romaniei, Ion Iliescu intentioneaza sa-si