Poetul şi editorul Vasile Igna ne oferă o surpriză sub chipul volumului intitulat metaforic Subteranele memoriei şi subintitulat explicativ Pagini din Rezistenţa Culturii 1944-1954. Aparţinînd unei generaţii ce s-a ivit în viaţa intelectuală românească după 1965, autorul s-a iluzionat, precum destui alţii (nu şi subsemnatul!), că aşa-zisa "destindere" însemna începutul construirii unei Românii normale: "Eram lipsiţi de inhibiţii, relativa libertate de mişcare de care beneficiam părea definitiv cîştigată, proiectele ne asaltau spiritele cu aceeaşi frecvenţă şi intensitate cu care veneau spre noi cărţi, filme, muzică, expoziţii de artă pînă atunci interzise". Dar speranţele i s-au văzut curînd puse la încercare de unele "nedumeriri", construcţia visată "dădea semne de şubrezenie" ce se aglomerau. Mai cu seamă din pricină că nu era cu putinţă identificarea indiciilor unei rezistenţe reale pe care scriitorii şi cărturarii români s-o fi opus instaurării comunismului, ca o garanţie a unei organicităţi de conştiinţă şi atitudine. "Simţeam ca pe o traumă personală, mărturiseşte dl Igna, faptul că, spre deosebire de vecinii noştri, cărturarii români au acceptat dictatura fără să se opună sau să se revolte". Pentru a pune punctul pe i, astfel: "Acesta era durerosul, imensul gol care se interpunea între noi, cei de la mijlocul anilor '70, şi cei ce - la ieşirea din al doilea război mondial - reprezentau valorile pe care intenţionam să clădim o altă Românie". Drept care cercetătorul şi-a început drumul prin "subteranele" unui trecut ocultat, la care istoricii nu aveau acces, întrucît nu era consemnat în documente. Rezultatul l-a constituit o imagine în care prea cunoscutele compromisuri au apărut într-o apreciabilă parte contrabalansate de semnele unei opoziţii pe cît de inaparente pe atît de revelatoare. Vasile Igna o subsumează sintagmei de "Rezistenţă Culturală". O form