Nea Ion, scararul din Bran"Au fost vremuri nobile acelea, doamna draga". In atelier miroase a brad proaspat taiat, rotocoale de talas rindeluit s-au strans in gramezi in jurul mesei de lucru. Se cuibareste in ele lumina galben-aurie a sfarsitului de toamna. Aplecat peste lemnul alb, pe care-l curata...
Nea Ion, scararul din Bran"Au fost vremuri nobile acelea, doamna draga"
In atelier miroase a brad proaspat taiat, rotocoale de talas rindeluit s-au strans in gramezi in jurul mesei de lucru. Se cuibareste in ele lumina galben-aurie a sfarsitului de toamna. Aplecat peste lemnul alb, pe care-l curata de coaja, mesterul imi arunca din cand in cand cate o privire scormonitoare si, intr-un tarziu, dupa ce ma lasa sa ma uit peste tot prin atelier, imi spune cu o voce domoala ca a venit vremea sa faca un leagan pentru stranepotul Andrei, "ca sa aiba o amintire cand n-oi mai fi: leaganul lui strabunu". Pe pereti, in suporturi speciale, uneltele stau intr-o ordine de farmacie, fierastraie, rindele, dalti, ciocane, adica "unelte de mana", cum mi le prezinta mesterul, iar in mijlocul incaperii, vreo cinci "masini", care nu stiu la ce folosesc, dar stralucesc de curatenie. E tare multa pace in atelierul acesta luminos, in care vremea pare ca se masoara in susurul repetat al rindelei ingalbenite de vreme, locul in care am aflat povestea celui mai cunoscut mester de scari din zona Branului.
Salahor la castel
Il cheama Ion Chitu si s-a nascut in 1907 la Sohodol. Locuieste in umbra Castelului Bran "pe Poarta", intr-o casa pe care a ridicat-o singur acum mai bine de o jumatate de veac. Stiam ca este printre cei mai in varsta braneni si ma asteptam sa gasesc un batranel sprijinit in baston, un om care la cei 95 de ani impliniti sa-mi povesteasca, daca memoria l-ar fi ajutat, despre Branul de altadata. Tare m-am inselat. Mic de stat, dar iute si pr
