Am debutat prin poşta redacţiei în Gazeta literară (1967) cu o nuvelă intitulată La seceriş. Eram bucuros, fericit, ca nimeni altul. La debut, mi s-a făcut şi o emoţionantă prezentare de către prozatorul Ştefan Luca. A scris frumos, mi-a urat "drum bun"... ce mai la deal la vale; păşisem cu dreptul.
...Mă pregăteam să mă culc. Fusesem toată ziua prin pădure, mersesem mulţi kilometri pe jos, într-un cuvânt eram extrem de obosit. Când să adorm... aud o maşină la fereastră, avea farurile aprinse violent, provocator... Coboară Ştefan Luca. Puţintel pilit, cu mers marinăresc, cum îi stă bine unui scriitor când merge-n vizită la Snagov. Mă sărută pe amândoi obrajii, este invitat desigur în casă, facem faţă cum putem situaţiei ivite, când de-afară... s-aude un claxonat deloc prietenos.
- Plăteşte-mi tu taxiul - îmi zice Ştefan Luca.
Ies, plătesc, o rută Bucureşti- Snagov făcută cu taxiul, tur retur, m-a costat jumătate din leafa acelei luni.
Ne-aşternem pe taifas. În cameră un aparat de radio. Ştefan Luca trece la claviatură. Găseşte "Carmen". Dă aparatul tare, tare. Şi-l apucă subit plânsul.
- Extraordinar, ex... rosteşte el printre sughiţuri de plâns năvalnic.
Toarnă-i vodcă - adu de mâncare, nu... mâncare, nu! - zice Ştefan Luca. Musafirului îi plăcea doar atât: muzica şi vodca. Aproape-un ceas cât o fi durat Carmen ne-a plâns, dar ne-a plâns cotropitor, cu lacrimi grele. S-a băut însă cu plăcere. Pe la două noaptea am reuşit în sfârşit, să-l culcăm.
A doua zi, mi-a spus şi motivul real al venirii sale.
- Dragă Paniş, am venit să-ţi spun că povestea asta cu... cine a furat o minge, nu merge. Ştii de ce? Tu spui că într-o anvelopă de fotbal ar putea să-ncapă atâtea bancnote care să totalizeze... o sută de mii de lei! Imposibil! Nu-ncap!
Să fac
