Nu am reuşit să descopăr cine a scris ferparul de mai jos - în stilul umoristic al celui la care se referă - şi în care sunt de luat în seamă doar datele stricte:

"Serghei Dovlatov - prozator rus din S.U.A., s-a născut la 3 septembrie 1941, într-o familie de actori aflată în refugiu la Ufa; până la 17 august 1978 a trăit bezmetic şi a scris inutil la Leningrad; a murit la 24 august 1990 la New York. De o largă notorietate în cercul strâmt al emigraţiei".

Ultima frază a devenit caducă în chiar momentul în care a fost scrisă. Deoarece, imediat după destrămarea sistemului comunist şi desfiinţarea cenzurii, ruşii au început să-şi repatrieze literatura. Nuvelele, schiţele, micile romane, chiar şi articolele publicate de Serghei Dovlatov în S.U.A., în gazeta "Novîi Americaneţ", au fost cuprinse în câteva volume.

Volumul Ne-am întâlnit, am sporovăit cuprinde, printre altele, un ciclu care se numeşte Compromisul. Dovlatov povesteşte despre "documentarea" pe teren, pentru scrierea articolelor ditirambice în gazeta "Sovieskaia Estonia", la care scriitorul a lucrat un timp. Mai exact, în ce mod au fost golite de orice urmă de viaţă materialele gazetăreşti.

Şi, pentru că viaţa e tristă, scriitorul a hotărât s-o privească cu umor.

Am ales pentru exemplificare - din cele douăsprezece compromisuri - câteva fragmente din cel de-al cincilea. (M. Ş.)

Se dedică N. S. Dovlatova, pentru toate chinurile!

Acasă mi-am răsfoit tăieturile din ziare. Pe unele le-am citit. Am căzut pe gânduri...

Bucăţi de hârtie îngălbenite. Zece ani de minciuni şi de prefăcătorie. Şi, totuşi, dincolo de asta, sunt nişte oameni, dialoguri, sentimente, viaţa... Nu în hârtii, aşa, la orizont...

Greu mai e drumul de la "pravda" la adevăr.

Nu poţi să intri de două ori în