Probabil din dorinţa tuturor instituţiilor româneşti de a adera la NATO, a poliţiei mai cu seamă, moda americană a mîinilor încătuşate, indiferent de cît de murdare sînt sau de natura murdăriei, a prins şi la noi. Indiferent de faptă, de valoarea prejudiciului, de pericolul social reprezentat, arestaţii (încă sub pavăza prezumţiei de nevinovăţie, atenţie!) sînt purtaţi în cătuşe, de la Poliţie la Parchet şi de acolo la Judecătorie, pe sub ochiul camerelor t.v. Dacă arestatul e un asasin fioros precum grecul cu jaful de la casa de schimb de pe Magheru, treacă-meargă. Se vedea cum năduşeau de frică măştile mascaţilor care-l escortau. Dar de ce să pui cătuşe unui om care a luat mită? Oricum, el nu mai poate lua (ori da) cîtă vreme stă cu gealaţii alături. Ca să nu spun că, dacă e să le strecoare acestora ceva în buzunar, o poate face şi încătuşat fiind. De ce pe Sounalet sau pe Treptow să-i încătuşezi? Fapta lor (dacă justiţia va decide că există una penală şi în cazul Sounalet, foarte puţin clar în acest moment) nu e de natură să ducă la legarea de mîini, ca să zic aşa. În ce-l priveşte pe directorul Bibliotecii Naţionale, aici abuzul de cătuşe este de-a dreptul fioros. Lasă că poliţia n-a avut nici o probă, în afară de o turnătorie de la Ministerul Culturii. Lasă că omul şi-a luat în primire postul la patru ani după semnarea contractului de facsimilare a Codexului Aureus. Lasă că el însuşi solicitase urmărirea penală a directorului filialei Alba a Bibliotecii pentru că nu avusese aprobare să-l copieze. Dar, chiar şi dacă era vinovat de prejudicierea unui obiect de patrimoniu, Dan Erceanu nu trebuia încătuşat. Cătuşele previn tentativa de evadare ori de atac asupra gardienilor. Şi, uneori, de repetare a faptei înseşi, dacă arestatul e violent ori a comis violenţe. Cine să şi-l închipuie pe Dan Erceanu capabil de aşa ceva? Se vorbeşte adesea de flerul poliţaiului.