Moko. Povestea a inceput cu aproximativ opt ani in urma. Eram impreuna cu sotul meu in vizita la un prieten, mare "pasarar". Printre feluritele si incantatoarele fiinte inaripate, singura in colivie se afla o pasare care ne-a atras privirea. Putin mai mare decat o vrabie, colorata in negru, rosu si...
Moko
Povestea a inceput cu aproximativ opt ani in urma. Eram impreuna cu sotul meu in vizita la un prieten, mare "pasarar". Printre feluritele si incantatoarele fiinte inaripate, singura in colivie se afla o pasare care ne-a atras privirea. Putin mai mare decat o vrabie, colorata in negru, rosu si gri, ne privea vioi cu ochisorii ei ca doua margelute negre. Am aflat ca "El" este o pasare autohtona, traieste la munte si se numeste "Botgros" sau "Ciresar". A fost dragoste la prima vedere, lucru pe care l-a sesizat si prietenul nostru si, la putin timp, ni l-a oferit. Este greu sa descriu in cuvinte bucuria adusa in casa noastra de aceasta mica si guresa fiinta. L-am botezat Moko si a devenit membru al familiei, prezentat cu mandrie tuturor celor care ne treceau pragul. Exista o singura umbra de tristete. Este corect oare sa tii captiva pe viata o faptura creata spre a fi libera "ca pasarile cerului"? Am intrebat si am aflat ca, fiind prinsa de curand, poate fi eliberata cu mari sanse de readaptare in mediul ei natural. Decizia a venit pe loc. Se apropiau Sarbatorile de Pasti si noi planuiam o vizita la rudele mele de la Fagaras. Puteam face o fapta placuta in fata Domnului redand libertatea acestui prieten drag. Asa ca am plecat toti trei cu masina si ne-am oprit pe Valea Comanii, pe o pajiste frumoasa, langa apa, aproape de un pom "special", un paducel. Dupa ce ne-am luat ramas bun de la el, sotul meu a deschis usa coliviei si Moko a zburat spre padure si libertate.
De atunci, an de an sotul meu a luat obiceiul de a cumpara iarna un Moko, sa n
