Afost o vreme cînd o carte cu un cît de mic defect îmi provoca panică, săream din fotoliul galben, alergam în pijama la librărie (nemaiavînd răbdare să mă îmbrac), completam lungi formulare, procese-verbale de vicii (!), iscăleam cîrlionţat şi, victorios, întors din cruciadă, aduceam acasă, în palat, la etajul cinci, exemplarul "normal". Ce eroare! Cu vîrsta am început să apreciez, să aştept nerăbdător, pofticios, surpriza. Nu-i vorba de plăcerile "minore": pagini inversate (o, bucuria de a te strecura ca printr-un labirint!), pagini întoarse (o, rotirea opului în aer, satisfacţiile de jongleur!) etc. etc. Mă refer la cele "majore"! Un capitol e legat de două ori: citeşti c-un interes crescînd, verifici imediat reacţiile diferite la aceleaşi cuvinte, de fapt nicidecum aceleaşi, ci altele, desigur altele! Pagini albe, faţă în faţă sau intercalate - deliciu! Hazardul ţi-a dăruit un text unic, scăpat de sub mîna de fier a autorului; visezi îndelung... Am ajuns chiar, dacă volumul e din nefericire intact, să rup cîteva foi, la întîmplare, şi să mă abţin întotdeauna de la ultima, creîndu-mi astfel lecturi nesfîrşite...
Profesorul de istorie S. (Dolhasca), stupefiindu-mă cu formidabilul, aparent iraţionalul său răspuns. Cum te simţi, îl întrebam. "Perfect-izmene", zicea, "perfect-izmene"!!! Înţeleagă cine poate!
Afost o vreme cînd o carte cu un cît de mic defect îmi provoca panică, săream din fotoliul galben, alergam în pijama la librărie (nemaiavînd răbdare să mă îmbrac), completam lungi formulare, procese-verbale de vicii (!), iscăleam cîrlionţat şi, victorios, întors din cruciadă, aduceam acasă, în palat, la etajul cinci, exemplarul "normal". Ce eroare! Cu vîrsta am început să apreciez, să aştept nerăbdător, pofticios, surpriza. Nu-i vorba de plăcerile "minore": pagini inversate (o, bucuria de a te strecura ca printr-un labirint!), pagin
