Ana BLANDIANA
Sertarul cu aplauze
Editia a III-a, cu o postfata de Rumiana Stanceva, Editura Dacia, Colectia „Biblioteca Dacia“, Seria „Prozatori romani contemporani“, Cluj-Napoca, 2002, 472 p., f.p.
In primii ani dupa Revolutie, Ana Blandiana finaliza un proiect literar inceput in 1983: un roman hranit din absurditatea lumii comuniste, Sertarul cu aplauze. Publicat pentru prima data in 1992, romanul a ajuns acum la a treia editie, fara sa mai socotim cele doua editii in limba germana. Deschizind aceasta carte si nefiind prevenit asupra faptului ca poeta si prozatoarea, desi firesc inrudite, nu depind in mod esential una de alta, traiesti o adevarata surpriza, aproape o revelatie: te asteptai poate sa gasesti aici o fina textura lirica invesmintind elegant o epica nu foarte dezvoltata si, dimpotriva, dai peste un roman politic, polifonic, cu esafodaj contrapunctic si intertextual, cu o structura narativa pe care as numi-o postmoderna, daca termenul nu s-ar fi ambiguizat printr-o excesiva utilizare.
Uimitor ca formula scripturala, Sertarul cu aplauze nu surprinde insa deloc prin atitudinea etica/civica a autoarei in raport cu o aberatie a istoriei; aceasta pentru ca Ana Blandiana isi asumase de mult o asemenea atitudine nu numai in spatiul literaturii, ci – inainte de toate – in realitatea agorei. Romanul pare scris intr-o dispozitie sufleteasca incerta (ca insasi lumea romaneasca din deceniul al noualea), cu sentimentul de a compune „pentru sertar“, fara iluzia publicarii, sentiment cenzurat insa de o speranta nedefinita, imposibil de reprimat. Sertarul cu aplauze este o metanaratiune despre o realitate literara a deceniilor de dupa dezghet: romanul politic. Esopismul, amagirea scriiturii duplicitare si a lecturii „printre rinduri“, raul iremediabil al lumii comuniste eludat prin evaziunea in estetic sint motive obsedante
