Aşa e în România! De cîte ori nu auzi expresia aceasta ca un oftat. O expresie menită să îndulcească amărăciunea. Te aşezi la coadă la administraţia financiară şi vezi cum altcineva, care s-a sculat mult mai tîrziu, sare peste rînd. Şi încă nu ar conta într-atît lipsa de respect, de civilizaţie în ultimă instanţă. Deranjantă nu este atît situţia, cît atitudinea sfidătoare a celui care are impresia că îţi este superior doar pentru că o rudă de a sa, mai săracă, este vecină de palier cu funcţionara de la ghişeu. Încerci să te revolţi, dar elanul îţi este retezat de tonul şi mai răstit al "pilei" respectivului. Şi ca să nu îţi strici toată ziua, pentru că trebuie să mai ajungi şi la serviciu, îţi domoleşti furia, spunîndu-ţi: "Aşa e în România!". Te duci la bancă să faci un depozit. Inflaţia a crescut puternic în ultimele trei luni dar, constaţi că dobînzile sînt în scădere. Parcă vrînd să te convingi cît eşti de mic şi nevolnic încerci să soliciţi un împrumut. Condiţiile de creditare sînt de-a dreptul umilitoare. De la dobîndă şi comisioane, la giranţi şi garanţiile solicitate, mecanismul de finanţare este făcut parcă anume să nu funcţioneze. Te consolezi resemnat: Aşa e în România! Deunăzi am intrat într-un restaurant pe care retina mea de consumator ocazional nu îl înregistrase pînă atunci. Vroiam să beau o cafea, iar ferestrele frumos luminate ale stabilimentului mă atrăseseră să îi trec pragul. Însoţind ospătarul în drumul spre masă "fotografiam" interiorul localului cu ochii românului care, aflat pentru prima oară în vizită într-o casă nouă, în timp ce trece dintr-o cameră în alta, îi evaluează gazdei tablourile de pe pereţi. Designul interior, dominat de bun gust şi rafinament, îmi sugera o investiţie de mai multe zeci de mii de dolari. Ambianţa fiindu-mi pe plac, costatînd că mă împac şi cu preţurile din meniu, îmi declin rapid intenţiile privind consuma