De fiecare an nou fiul Scorniceştilor adresa un vibrant mesaj către naţiune. Care naţiune îi răspundea prin la fel de vibrante mulţumiri pentru mesajul primit. Cuvîntul dictatorului era transmis, re-transmis şi re-re-transmis prin rămăşiţa de program îngăduită Televiziunii. Audienţa putea băga astfel bine la cap măreţele înfăptuiri aglomerate pe parcursul anului încheiat, precum şi propriile sale îndatoriri de muncă, austeritate şi supunere fără preget pentru anul următor. Lipsită de harul telegeniei, naţiunea nu îşi putea rosti riposta pe micile ecrane, compusă din angajamente solemne, ea lua forma torentului de telegrame revărsat în presa scrisă, spre disperarea ziariştilor obligaţi să le încropească. Convulsia revoluţionară din 1989 a spulberat rînduielile dictaturii, nu însă şi modelul tuturor ritualurilor ei. Înalţii dregători ai tranziţiei îşi strecoară urările de anul nou în programele multiplelor televiziuni printre sloganuri de publicitate patriotică gen "Berea frate cu românul!". Zisele lor au o pronunţată notă de déjà vu (de fapt déjà entendu). Amintind impozantele realizări ale anului anterior, ei îşi îndeamnă nu prea numeroşii ascultători la unitate, la încredere, la speranţă şi la alte nobile simţăminte pe care împrejurările nu le aduc în stare de ebuliţiune. Blagosloveniile puse în socoteala noului an, deşi repetitive, sînt rostite oarecum la concurenţă

de purtătorii diverselor soiuri de autoritate, începînd cu şeful statului, cu prim-ministrul, cu întîi stătătorul Bisericii ortodoxe şi cu fostul monarh, continuînd cu şefii partidelor din opoziţie, cu baronii locali şi cu căpăteniile celor mai mărunte aşezări. Goana colindătorilor pe întreg cuprinsul ţării este înfăţişată cu fidelitate pe micile ecrane. Tradiţia se contopeşte cu inovaţia prin ajustarea oratoriei cu filantropia. Păstrînd aceeaşi ierarhie, neobosiţii colindători aleargă de l