Cartea Prînzul dezgolit a lui William Burroughs, apărută de curînd la Editura Paralela 45 în traducerea lui Sorin Gherguţ, ar trebui însoţită de o bulină roşie cu cifra 18 şi de avertismente pe larg adresate cardiacilor, suferinzilor de afecţiuni hepatice, femeilor gravide, ipocriţilor etc. Cronica de faţă de asemenea. Prînzul dezgolit nu este o carte pe care s-o ţii pe noptieră. După cum mărturiseşte şi Burroughs, ea "este o problemă de catharsis, un loc în care spun lucrurile cele mai oribile care-mi vin în minte (...), cele mai oribile, mai scîrboase, groaznice şi zîmbitoare posturi cu putinţă". William Burroughs a fost dependent timp de 12 de ani de droguri - "am folosit opiu, fumat şi pe cale orală (injectarea în piele cauzează abcese. Injectarea în venă e neplăcută şi posibil periculoasă), heroină injectată în piele, venă, muşchi, prizată (cînd nici un ac nu era disponibil), morfină, dilaudid, pantopon, eukodol, paracodeină, dionină, codeină, demerol, metadonă", ne spune el într-o "Scrisoare a unui dependent grav de drogurile primejdioase" publicată într-o revistă medicală şi reprodusă în anexa traducerii româneşti; începînd de la 13 ani, este puternic atras de criminalitate, pasiune care culminează cu împuşcarea ultimei sale soţii, pe care a avut-o înainte de a se dedica în totalitate vieţii gay (biografii reproduc legenda conform căreia Burroughs a încercat să repete episodul cu Wilhelm Tell şi mărul şi a greşit ţinta); a fost pensionar al aresturilor şi al clinicilor de psihiatrie, se credea posedat de un spirit malefic (Ugly Spirit), s-a automutilat (şi-a tăiat voluntar o falangă), a avut legături cu lumea interlopă etc. Prin urmare, "cele mai oribile lucruri" care-i vin în minte şi pe care le reproduce în Prînzul dezgolit nu sînt deloc apă de trandafiri: sodomizări sălbatice însoţite de acte de sadism şi antropofagie, viermi care intră în organele g