În fiecare an, de Sărbători, televiziunile române încearcă să mai pună o cărămidă la edificarea star system-ului naţional. "Asta cere publicul!" - e explicaţia cea mai la îndemînă, desigur. Aşa că ecranele televizoarelor au fost pline de VIP-uri. În România momentului, conceptul de VIP include oameni de afaceri, cîţiva politicieni (nu orice politician e VIP!), cîntăreţi/-eţe pop sau dance, fotomodele, prezentatori/-oare TV, unii sportivi şi, bineînţeles, iubitele/iubiţii celor de mai sus. În principiu, eşti VIP dacă televiziunile te validează în această postură - de exemplu, dacă eşti invitat la emisiuni precum "Cacealmaua" sau "Batem palma", dacă apari la ştiri (dar nu la acelea "serioase", ci la cele "lejere"), dacă ziarele scriu că ai o nouă iubită/un nou iubit etc. Nu contează dacă ai făcut ceva în domeniul tău, contează dacă ceea ce faci se vede întocmai şi la timp. Pe scurt, în România nu eşti recunoscut ca VIP dacă, pur şi simplu, eşti o persoană foarte importantă prin funcţie, putere, influenţă ş.a.m.d.; te poţi numi VIP dacă şi numai dacă vreo gazetă (de preferinţă una cu cît mai multe poze şi cu tiraj cît mai mare) ori vreo emisiune de divertisment de la TV te denumeşte ca atare. Aşa, de pildă, un ministru precum dl Dan Nica, deşi a realizat multe lucruri bune, nu e VIP; domnul acela supranumit Piedone este, deşi are o funcţie şi o putere mult mai mici, pentru că merge în control în pieţe taman cînd se nimereşte vreo televiziune pe-acolo şi apoi e invitat şi la emisiunile distractive. Un bancher are mai puţine şanse să fie acceptat ca VIP (ce să-i faci, dacă e discret...), pe cînd preşedintele unui club de fotbal oarecare, da (ohoho, şi încă cum!). Cristi Minculescu ori Alexandru Andrieş nu sînt VIP-uri, căci ce fac dumnealor, mă rog frumos? Cîntă, atît. În schimb, Ana Lesko şi Cristiana Răduţă sînt, bineînţeles, ultra-VIP-uri, căci apar la TV, au "p